Potrivit președintelui departamentului de dezvoltare pentru prospectarea eficientă a petrolului Val Brock, de la Shell, companiile petroliere pot extrage cantități uriașe de țiței din depozitele actuale, folosind tehnici de exploatare perfecționate.
Actualmente, atunci când un prospector de petrol forează într-un depozit, acesta recuperează în medie circa 35% din zăcământul disponibil. De aceea, Shell estimează că cel puțin 300 de miliarde de barili de petrol ar deveni exploatabili în cazul aplicării tehnicilor noi asupra vechilor puțuri.
Așa-numitul procedeu Enhanced Oil Recovery (EOR) – sau Recuperarea Perfecționată a Petrolului – vizează modul în care țițeiul este „întemnițat” în sol (roci). Adesea, petrolul rezidual este îngroșat și vâscos, deci nu va curge de la sine în depozitele naturale. Acesta însă poate fi și el recuperat prin încălzirea pământului dimprejurul său pentru a-l lichefia, împingându-l apoi în exterior cu ajutorul unor gaze precum dioxidul de carbon sau prin injectarea unor chimicale precum săpunul.
Astfel de tehnici s-au aplicat deja cu succes într-un număr de cazuri, dintre care cel mai mare succes l-a înregistrat operațiunea din Schoonebeek, care a produs 250 de milioane de barili de țiței între 1943 și 1996, atunci când lucrările s-au sistat. În 2011, Shell a reluat lucările de exploatare aici și, cu ajutorul operatorului local NAM, injectează abur în depozit pentru a scoate țițeiul la suprafață cu ajutorul unor pompe de mare capacitate. Se preconizează că Schoonebeek va produce în cele din urmă 20.000 de barili de petrol pe zi.
Cu ajutorul unor tehnici similare, cea mai performantă operațiune de recuperare s-a soldat cu extragerea a până la 80% din petrolul stocat într-un zăcământ. Exploatarea prin aceste metode este posibilă în bună măsură și cu ajutorul monitorizării continue a depozitelor, folosind managementul cantitativ al depozitului, adică supraveghere inteligentă prin recoltarea de imagini și date ale zăcământului, spre a-i înețelege mecanismele și evoluția.
Totuși, această tehnologie de supraveghere este dificilă din pricina volumului colosal de date care trebuie procesate. Shell folosește fibre optice care parcurg întregul puț și adună continuu informații despre temperatură, sunet și substanțe chimice, dar depune eforturi monumentale pentru a reuși acest lucru.
Sursa
