Sora mai mare a GBU-57: Statele Unite plănuiesc un focos de cinci ori mai greu pentru a distruge buncărele fortificate

Weekendul trecut, în tăcerea completă a presei, Forțele Aeriene Americane au efectuat o operațiune care ar putea marca un punct de cotitură strategic. Pentru prima dată, Statele Unite au folosit bomba GBU-57/B „Massive Ordnance Penetrator” (MOP), cea mai puternică armă de distrugere a buncărelor din arsenalul lor, în condiții reale împotriva instalațiilor nucleare iraniene. Dar dincolo de această lansare spectaculoasă, ceea ce vine după atrage atenția experților militari: dezvoltarea unui succesor și mai avansat, mai inteligent și poate chiar mai distructiv. Numele său de cod? Next Generation Penetrator (NGP).

Operațiunea, denumită în cod Midnight Hammer, a implicat mai multe bombardiere stealth B-2 Spirit. Au lansat 14 bombe MOP, inclusiv douăsprezece asupra sitului nuclear subteran Fordow și două asupra Natanz. Aceasta este prima dată când aceste bombe de 13,6 tone au fost folosite operațional – până acum, au servit ca factor de descurajare, simpla lor existență fiind suficientă pentru a influența calculele inamicului. Mesajul este clar: Statele Unite sunt acum pregătite să își folosească activ armele de penetrare profundă pentru a viza infrastructura strategică extrem de fortificată.

GBU-57/B, poreclit „MOP”, a fost conceput pentru o misiune unică: să pătrundă în câteva zeci de metri de beton sau rocă și să distrugă tot ce se află dedesubt. Cu o lungime de peste 6 metri, poartă un focos de 2,3 tone și se spune că este capabil să pătrundă până la 60 de metri de beton armat, deși cifrele exacte rămân clasificate. Poate fi folosit doar de B-2 Spirit, dar va fi în curând compatibil cu viitorul bombardier stealth B-21 Raider. În ciuda dimensiunilor sale, MOP este incredibil de precis: imaginile din satelit captate după atacuri arată impacturi localizate asupra zonelor țintă, confirmând eficacitatea ghidării sale.

Dar această armă are limitele sale… Oricât de puternică ar fi, GBU-57/B are două puncte slabe majore: nu este propulsată: odată lansată, cade liber, necesitând o apropiere relativ mică de țintă; se bazează pe GPS pentru precizia sa, ceea ce o face vulnerabilă în medii cu bruiaj. Aceste limitări au determinat Pentagonul să ia în considerare dezvoltarea conceptului său de distrugere a bunkerelor. Aici intervine Next Generation Penetrator (NGP).

Lansat oficial în 2024, proiectul NGP își propune să producă o familie de arme capabile să depășească performanța MOP în toate domeniile: adâncime, precizie, rază de acțiune și adaptabilitate. Specificațiile inițiale indică un focos penetrant de 10 tone, puțin mai ușor decât MOP, dar integrat într-un sistem general potențial mai greu și mai sofisticat. Și acesta este doar vârful aisbergului.

NGP va integra: un sistem avansat de ghidare și navigație, care funcționează chiar și fără GPS; o precizie terminală de 2,2 metri (CE90), ceea ce înseamnă lovirea la 2 metri de țintă în 90% din cazuri; detonare controlată de senzori interni, capabilă să detecteze goluri sau structuri compartimentate înainte de explozie; propulsie asemănătoare unei rachete, care permite lovituri la distanță lungă. Pe scurt: un MOP inteligent, care nu mai depinde de zborul la mare altitudine în apropierea țintei și care se poate adapta dinamic la structura prin care trece.

NGP nu este doar o bombă. Este începutul unui ecosistem de arme conceput pentru conflictele de mâine, unde instalațiile sensibile sunt îngropate din ce în ce mai adânc. Arma va fi compatibilă cu B-21 Raider, racheta AGM-181A LRSO și alte platforme clasificate. Ideea este clară: să avem un arsenal modular capabil să atace orice loc strategic, oriunde, fără o expunere excesivă a forțelor americane.

Acest program marchează o schimbare în contextul epocal. În timp ce descurajarea era odinioară suficientă, tendința actuală este spre acțiunea directă, cu arme capabile să neutralizeze amenințările ascunse înainte ca acestea să devină imposibil de gestionat. Prin dezvoltarea NGP, Statele Unite se pregătesc nu numai să confrunte buncărele iraniene, nord-coreene sau chineze, ci și să redefinească geometria conflictelor moderne, unde profunzimea nu mai garantează securitatea.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România