Într-un studiu publicat în PLOS One se arată că stațiunile destinate practicării schiatului vor fi puternic în viitorul nu foarte îndepărtat, din cauza încălzirii climei.
În ciuda importanței sociale, economice și ecologice a industriei sporturilor de iarnă, există puține cercetări privind modul în care zonele destinate schiatului sunt afectate de schimbările climatice la nivel global. Studiile existente sunt la scară mică și se concentrează pe Europa, America de Nord și Australia.
În studiul recent publicat a fost examinat impactul schimbărilor climatice asupra stratului natural de zăpadă în șapte regiuni majore de schi: Alpii europeni, Munții Anzi, Munții Apalași, Alpii australieni, Alpii japonezi, Alpii de Sud (situați în Noua Zeelandă) și Munții Stâncoși. Cercetătorii au identificat locațiile specifice pentru practicarea schiatului în aceste șapte regiuni folosind OpenStreetMap. Fiind cea mai mare piață globală de schi, Alpii europeni au reprezentat 69% din aceste zone.
Cercetătorii au folosit, de asemenea, baza de date publică climatică CHELSA (Climatologies at high resolution for the earth’s land surface areas), care le-au permis să prognozeze zilele anuale de acoperire cu zăpadă pentru fiecare zonă de schi pentru intervalele 2011-2040, 2041-2070 și 2071-2100, în scenarii cu emisii de carbon scăzute, ridicate și foarte mari.
În scenariul cel mai pesimist, cel cu emisii ridicate, se estimează că 13% din zonele de schi vor pierde toată acoperirea naturală de zăpadă până în 2071-2100 în raport cu prezentul. Douăzeci la sută vor pierde mai mult de jumătate din zilele de acoperire de zăpadă pe an.
Până în 2071-2100, s-a estimat că în Alpii australieni (78%) și Alpii de Sud (51%), zilele medii anuale de acoperire de zăpadă vor scădea cel mai mult, urmate de Alpii japonezi (50%), Anzi (43%), Alpii europeni (42%) și Appalachians (37%), iar Munții Stâncoși vor experimenta cel mai mic declin la 23% față de liniile de bază istorice.
Autorii studiului precizează: „Acest studiu demonstrează pierderi viitoare semnificative ale stratului natural de zăpadă din zonele de schi actuale din întreaga lume, indicând schimbări spațiale ale distribuțiilor zonelor de schi, care sunt potențial amenințătoare pentru ecosistemele montane.”
