5
(3)

Noi cercetări pun la îndoială valabilitatea regulii lui Bergmann, un principiu științific stabilit în secolul al XIX-lea de către biologul german Carl Bergmann. Conform acestei reguli, animalele de la latitudini înalte și climă mai rece tind să fie mai mari decât rudele lor apropiate care trăiesc în climă mai caldă. Această regulă se aplică adesea mamiferelor și păsărilor, dar a fost studiată și în alte grupuri de organisme. Înregistrările fosile examinate pentru noul studiu, publicat în revista Nature Communications, au dezvăluit rezultate contradictorii.

Teoria din spatele regulii lui Bergmann se bazează pe conceptul de termoreglare. Conform acestei teorii, animalele mai mari au un raport suprafață-volum mai mic, ceea ce înseamnă că pierd mai puțină căldură în raport cu volumul corpului lor. În mediile reci, această adaptare este avantajoasă, deoarece ajută la menținerea temperaturii corpului animalelor în limite funcționale. În schimb, în mediile mai calde, o dimensiune mai mică a corpului poate fi avantajoasă pentru a evita supraîncălzirea.

Deși regula lui Bergmann a fost observată pe scară largă în multe grupuri de organisme, aceasta nu este universală. Alți factori pot influența, de asemenea, dimensiunea corpului animal, cum ar fi disponibilitatea resurselor alimentare și presiunea prădării. În mediile în care resursele sunt abundente și presiunea de pradă este scăzută, animalele pot avea într-adevăr tendința de a fi mai mari datorită avantajelor în competiția pentru resurse și apărarea împotriva prădătorilor. În schimb, în ​​mediile în care resursele sunt limitate și presiunea prădării este mare, animalele pot fi mai mici pentru a minimiza cerințele de energie și a scăpa de prădători mai eficient. Istoria evolutivă a unei specii poate juca, de asemenea, un rol în dimensiunea corpului acesteia. Presiunile evolutive exercitate de mediu în timp pot duce într-adevăr la adaptări specifice care nu urmează neapărat regula lui Bergmann. De exemplu, unele specii au evoluat pentru a deveni mai mici din cauza constrângerilor legate de disponibilitatea resurselor sau a competiției interspecifice.

Pe lângă regula lui Bergmann, alte principii ecologice pot influența și dimensiunea corpului animalului în funcție de climă. De exemplu, regula lui Allen spune că animalele din regiunile reci tind să aibă membre mai scurte decât cele din regiunile calde, ceea ce reduce pierderea de căldură corporală. Aceste reguli pot interacționa în moduri complexe cu regula lui Bergmann și pot contribui la variația dimensiunii corpului observată în natură.

În ciuda excepțiilor, regula lui Bergmann rămâne un concept important în ecologie și biologia evolutivă. Acesta este motivul pentru care continuă să fie studiat și discutat de oamenii de știință ca parte a înțelegerii variației geografice a dimensiunii corpului animalului. Recent, cercetătorii de la Universitatea din Alaska și de la Universitatea din Reading au analizat cazul dinozaurilor. Au fost și ei supuși acestei reguli a naturii? Pentru a ajunge la concluzii, echipa a analizat sute de puncte de date din înregistrarea fosilelor, în special cele din Formația Prince Creek din Alaska. Știm că pe vremea dinozaurilor, temperaturile locale erau deja înghețate. Regiunea a cunoscut, de asemenea, ninsori regulate. Cu toate acestea, în ciuda acestor condiții dure de mediu, nu a fost observată o creștere semnificativă a dimensiunii corpului dinozaurilor arctici. Cercetătorii au încercat apoi aceeași evaluare cu mamiferele și păsările moderne, descendenți ai mamiferelor și dinozaurilor preistorice. Rezultatele au fost în mare parte aceleași. A existat o corelație mică între dimensiunea corpului păsărilor moderne și temperatura, dar nu același lucru a fost valabil și pentru păsările preistorice. Cercetătorii au descoperit că regula lui Bergmann este de fapt aplicabilă doar unui subset de animale homeoterme (cele care mențin o temperatură stabilă a corpului) și numai atunci când se ia în considerare temperatura ignorând toate celelalte variabile climatice. Acest lucru sugerează că teoria lui Bergmann este în cele din urmă mai mult o excepție decât o regulă.

Rezultatele acestui studiu evidențiază faptul că regula lui Bergmann, deși importantă din punct de vedere istoric, nu este universală și este supusă unor excepții semnificative. Variațiile în dimensiunea corpului animal nu par a fi determinate doar de temperatură, ci mai degrabă de un set complex de factori de mediu, biologici și evolutivi. Acest lucru pune în perspectivă aplicarea acestui principiu și necesită o viziune mai nuanțată a modului în care organismele se adaptează la mediul lor. Aceste descoperiri deschid calea pentru noi cercetări privind influența interacțiunilor dintre climă și biologia speciilor.

Cât de util a fost acest articol pentru tine?

Dă click pe o steluță să votezi!

Medie 5 / 5. Câte voturi s-au strâns din 1 ianuarie 2024: 3

Nu sunt voturi până acum! Fii primul care își spune părerea.

Întrucât ai considerat acest articol folositor ...

Urmărește-ne pe Social Media!

Ne pare rău că acest articol nu a fost util pentru tine!

Ajută-ne să ne îmbunătățim!

Ne poți spune cum ne putem îmbunătăți?