Sunt buncărele nucleare ale Iranului cu adevărat indestructibile? Iată armele rare capabile să le atingă

De ani de zile, instalațiile nucleare ale Iranului au fost în centrul tensiunilor internaționale. Între suspiciunile de dezvoltare a armelor atomice și promisiunile unui program pur civil, Republica Islamică a investit în unele dintre cele mai protejate infrastructuri din lume. Unele sunt literalmente îngropate sub munți. Astăzi, pe măsură ce tensiunile dintre Israel și Iran ating un nou vârf, o întrebare rămâne persistentă: pot fi cu adevărat distruse aceste situri extrem de protejate? Răspunsul este departe de a fi simplu, dar un lucru este sigur: doar câteva arme din lume pot spera să pătrundă în adâncurile acestor buncăre fortificate.

Luați exemplul Fordo, una dintre cele mai cunoscute instalații nucleare ale Iranului. Situată lângă Qom, această instalație de îmbogățire a uraniului este îngropată la aproximativ 80 de metri sub un munte. A fost special concepută pentru a rezista atacurilor aeriene convenționale. La această adâncime, chiar și bombele convenționale de mare putere sunt inutile. Și Fordo nu este un caz izolat. Iranul are mai multe situri protejate, adesea îngropate în subteran, unele integrate în baze militare. Obiectivul este clar: să facă orice tentativă de atac aerian nu doar dificilă, ci și ineficientă.

Există, totuși, o mână de muniții capabile să lovească ținte subterane atât de adânci. Cea mai faimoasă dintre acestea este americană.

GBU-57 Penetrator Masiv de Muniție (MOP)
Greutate: 13 tone
Lungime: peste 6 metri
Capacitate: Poate penetra peste 60 de metri de beton armat sau aproximativ 100 de metri de rocă
Transportat de: Bombardiere stealth americane B-2 Spirit

Dezvoltat special pentru acest tip de țintă, MOP este arma supremă pentru distrugerea bunkerelor. Dar nu este exportat: doar Statele Unite îl dețin. Și doar câteva aeronave din lume îl pot transporta.

Israelul, principalul adversar regional al Iranului, nu deține oficial GBU-57. Dar armata israeliană are totuși muniții puternice:

GBU-28
Dezvoltată în timpul Războiului din Golf din 1991
Concepută pentru a penetra buncărele irakiene armate
Capacitate de penetrare: aproximativ 6 metri de beton sau 30 de metri de sol

Israelul a l-ar putea folosi teoretic împotriva unor instalații precum Fordo. Dar acest tip de bombă ar fi probabil insuficient pentru a ajunge în inima unei instalații atât de adânc îngropate, cu excepția cazului în care lovitura este combinată cu mai multe focuri succesive în același punct.

Israelul ar putea lua în considerare și alte opțiuni:
Lovitură indirectă: vizarea infrastructurii din jur (alimentare cu energie electrică, acces, ventilație) pentru a face instalația inutilizabilă.
Sabotaj sau atac cibernetic: Operațiuni clandestine au fost deja efectuate în trecut. În 2010, virusul Stuxnet ar fi avariat grav centrifugele iraniene.
Mini-drone și arme hipersonice: aflate în prezent în curs de dezvoltare, acestea ar putea oferi într-o zi o precizie chirurgicală cu o putere de penetrare mai mare.

Dar realitatea este că distrugerea completă a unei instalații precum Fordo rămâne o provocare militară considerabilă, chiar și pentru o putere precum Israelul. Instalațiile îngropate sunt folosite de Iran pentru a îmbogăți uraniul la niveluri care ar putea, în teorie, să permită fabricarea unei bombe atomice. Dacă o țară ar dori să împiedice Iranul să dobândească o armă nucleară prin forță, aceste situri ar fi primele ținte neutralizate. De aici și importanța strategică majoră a acestor buncăre și teama că ar putea deveni inaccesibile dacă Iranul se apropie prea mult de un prag critic.