Potrivit unui nou studiu, creierul uman este construit astfel încât să acordăm atenţie animalelor. Acest răspuns cerebral se datorează trecutului nostru, indiferent că este vorba de acela de vânători sau de crescători de animale.

 

Miile de ani în care fie că am îngrijit animale, fie că am fugit după ele sau de ele, pentru a supravieţui, au influenţat modul de dezvoltare al creierului uman – drept dovadă, chiar privirea unor imagini cu animale cauzează, pentru cei mai mulţi dintre oameni, un răspuns cerebral, indiferent că vorbim despre unul afectiv ori despre unul de repulsie sau de frică.

\"(w540)

Potrivit unei cercetări publicate în revista Nature Neuroscience, nu contează cât de tehnologizaţi ori de urbanizaţi am devenit – animalele continuă să exercite o influenţă asupra creierului nostru mai mult decât orice altă fiinţă, loc sau obiect.

Ralph Adolphs, profesor la Institutul de Tehnologie din California, coautor al studiului, explică această reacţie \”ca fiind crucială pentru creier, astfel încât să poată detecta foarte rapid prezenţa animalelor, probabil din nevoia de a se feri de prădători şi din nevoia de a vâna…atât detectarea prădătorului, cât şi a vânatului necesită reacţii rapide de detectare a formelor, care nu de puţine ori sunt camuflate în natură.\”

Cercetătorii au înregistrat modul în care creierele a 41 de pacienţi, care au suferit operaţii de neurochirurgie, au răspuns la imagini înfăţişând oameni, monumente, animale ori obiecte. Pe parcursul a 111 sesiuni experimentale, oamenii de ştiinţă au monitorizat activitatea cerebrală a subiecţilor în timpul vizionării a 100 de fotografii per sesiune. Monitorizarea a fost atât de precisă, încât putea indica reacţia fiecărui neuron individual.

Studiul a relevat faptul că neuronii din amigdala dreaptă (structură neuronală localizată în creier în lobul temporal) răspundeau în special la fotografiile înfăţişând animale, fie că era vorba despre animăluţe drăguţe, fie că era vorba de prădători ameninţători.

\"(w540)

Florian Mormann, conducătorul proiectului, susţine că amigdala dreaptă a fost în trecut implicată în procesarea atât a stimulilor de aversiune, cât şi a celor de recompensare. Pe durata trecutului nostru evolutiv, animalele reprezentau fie prădători (aversiune), fie pradă (recompensă). De altfel, studii anterioare au arătat că în timpul evoluţiei, emisfera dreaptă a creierului s-a specializat în lucrul cu stimulii comportamentali.

În afara mediului experimental, oamenii nu doar văd animalele, le pot şi auzi – deşi studiul s-a rezumat la imagini, cercetătorii cred că amigdala ar putea fi \”activată\” şi de strigătele animalelor.

\"(w540)

Chiar dacă unii oameni nu sunt \”mişcaţi\” în niciun fel de fotografiile înfăţişând animale, cercetătorii susţin că activitatea cerebrală este oricum declanşată. Pe scurt, ei afirmă că animalele ne provoacă oricum simţăminte, doar că este posibil ca fiecare să reacţioneze în felul său, unic. Pentru strămoşii noştri, reacţia era probabil, după caz, de a fugi, ascunde, admira sau ucide.

 

Sursa

Facebook Notice for EU! You need to login to view and post FB Comments!