Potrivit unei echipe de cercetători coordonate de prof. Maria Kozhevnikov, de la Departamentul de Psihologie al Universității Naționale din Singapore (NUS), care a studiat mai mulți călugări tibetani practicanți ai unei forme de meditație cunoscută ca „g-tummo”, în stare meditativă creierul uman este capabil să modifice integral temperatura corpului.
Oamenii de știință au observat o ceremonie unică în Tibet, în cadrul căreia călugării aflați în stare meditativă reușeau să își ridice temperatura întregului corp suficient încât să usuce cearșafuri umede înfășurate împrejurul lor, în condițiile meteo himalayene, la circa -25 oC.
Folosind electronencefalografia (EEG) și efectuând măsurători termice, echipa de specialiști a observat creșteri ale temperaturii corpurilor subiecților de până la 38,3 oC, în timp ce aceștia foloseau tehnica de meditație g-tummo. Interesant este că printre ei s-au numărat și participanți occidentali care au folosit o tehnică de resprirație similară, înregistrând rezultate apropiate.
Descoperirea indică faptul că aspecte specifice ale metodei meditative în discuție pot fi folosite de indivizi care nu practică meditația pentru a-și regla temperatura corporală prin respirație și vizualizare mentală. Tehnicile le-ar putea permite practicanților să se adapteze și să funcționeze în medii reci, să-și îmbunătățească rezistența la infecții, să-și supra-alimenteze performanețele cognitive prin accelerarea timpului de răspuns al creierului și să reducă problemele de performanță redusă asociate cu temperatura corporală redusă.
Cele două faze ale meditației g-tummo care conduc la „stări febrile” sunt așa numita „respirație în vas” și vizualizarea concentrată. Prima este o tehnică de respirație specifică ce provoacă termogeneză, procesul generării de căldură. Vizualizarea concentrată implică focusarea pe o imagine mentală ce implică flăcări de-a lungul coloanei vertebrale. Ambele tehnici funcționează în tandem conducând la creșterea temperaturii organismului, până în zona febrei moderate.
