„Vom realiza filme 3D care vor arăta ce se întâmplă în galaxia Calea Lactee.”
Cu câteva săptămâni în urmă, tehnicienii dintr-o cameră curată imensă din Maryland au realizat ultima conexiune necesară pentru a finaliza asamblarea Telescopului Spațial Nancy Grace Roman al NASA.
Componentele acestui nou observator, numit după primul astronom-șef al NASA, au trecut recent printr-o serie de teste pentru a se asigura că pot rezista la vibrațiile și zgomotul intens al unei lansări de rachetă. Inginerii au plasat nucleul telescopului într-o cameră de vid termic, unde a rezistat la condițiile lipsite de aer și la variațiile extreme de temperatură pe care le va întâlni în spațiu.
Apoi, pe 25 noiembrie, echipele de la Centrul de Zboruri Spațiale Goddard al NASA, situat în Greenbelt, Maryland, au unit părțile interioară și exterioară ale Telescopului Spațial Roman. Cu acest moment important, NASA a declarat observatorul complet și pregătit pentru lansare, posibil începând cu toamna anului 2026.
„Echipa este în extaz,” a declarat Jackie Townsend, managerul adjunct al proiectului observatorului la Goddard, într-un interviu recent pentru Ars. „A fost un drum lung, dar plin de multe succese și o cantitate normală de provocări, aș spune. Este extrem de satisfăcător să ajungi în acest punct.”
O cantitate normală de provocări nu este ceva ce auzi des de la un oficial NASA despre o misiune spațială unică. NASA face lucruri dificile, care de obicei durează mai mult decât este prevăzut inițial. Astronomii au suportat peste 10 ani de întârzieri, reparații și obstacole înainte ca Telescopul Spațial James Webb să fie în sfârșit lansat în 2021.
Webb este cel mai mare telescop pus vreodată în spațiu. După lansare, Webb a trebuit să execute o secvență de peste 50 de pași majori de desfășurare, cu 178 de mecanisme de eliberare care trebuiau să funcționeze perfect. Orice punct unic de eșec din cele peste 300 ar fi putut compromite misiunea. În cele din urmă, Webb și-a desfășurat fără probleme oglinda segmentată uriașă și scutul solar delicat. După un sfert de secol de dezvoltare și cheltuieli de peste 11 miliarde de dolari, observatorul livrează în sfârșit imagini și rezultate științifice. Și sunt, fără îndoială, spectaculoase.
Roman este mult mai puțin complex, având un oglindă primară de 7,9 picioare (2,4 metri), aproape de trei ori mai mică decât cea a lui Webb. Deși nu are viziunea profundă a lui Webb, Roman va vedea porțiuni mai largi din cer, permițând un recensământ cosmic al miliardelor de stele și galaxii, apropiate și îndepărtate (la scară universală). Această viziune largă va susține cercetarea materiei întunecate și a energiei întunecate, care se crede că constituie aproximativ 95% din Univers. Restul Universului este format din atomi și molecule obișnuite, pe care le putem vedea și atinge.
De asemenea, este instructiv să comparam Roman cu Telescopul Spațial Hubble, care are oglinzi primare de aceeași dimensiune. Asta înseamnă că Roman va produce imagini cu o rezoluție similară cu cea a lui Hubble. Distincția se află adânc în interiorul lui Roman, unde tehnicienii au așezat cu grijă un array de detectoare pentru a înregistra lumina infraroșie slabă care trece prin deschiderea telescopului.
Poll: Ce telescop spațial crezi că va aduce cele mai spectaculoase rezultate științifice?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply