Pentru prima dată, astronomii au observat două planete mult dincolo de sistemul nostru solar dezintegrându-se sub căldură intensă. Aceste descoperiri, care au fost posibile datorită progreselor realizate de telescoapele spațiale James Webb (JWST) și TESS (Transiting Exoplanet Survey Satellite), oferă o oportunitate rară de a studia procesele interne ale planetelor îndepărtate, fenomene care erau practic invizibile pentru instrumentele noastre până de curând.
Cele două planete în cauză, K2-22b și BD+054868Ab, își trăiesc ultimele momente sub efectul unui fenomen cataclismic: se dezintegrează încet din cauza căldurii extreme generate de stelele lor respective. Situată într-o regiune îndepărtată a cosmosului, K2-22b este o planetă alcătuită din roci, de dimensiunea aproximativă a lui Neptun, care se află atât de aproape de steaua sa încât efectuează o orbită completă în doar nouă ore. Această proximitate are consecințe dramatice: temperatura suprafeței sale depășește 1.800°C, ceea ce este suficient pentru a vaporiza rocile care o compun. Când aceste roci se evaporă, ele formează un fel de coadă alungită, asemănătoare cu cea a unei comete. Analiza acesteia a fost prezentată într-o postare pe serverul de preprinturi arXiv.
A doua exoplanetă, BD+054868Ab, a fost, de asemenea, detectată eliminând straturile exterioare. Această lume, chiar mai aproape de Pământ, are două cozi masive. Una este compusă din particule relativ mari, asemănătoare cu boabele de nisip, iar cealaltă din particule mai mici, comparabile cu funinginea. Împreună, aceste cozi se întind pe mai mult de 9 milioane de kilometri, acoperind aproape jumătate din orbita planetei. Astronomii estimează că BD+054868Ab pierde valoarea unei luni de material la fiecare milion de ani, o rată incredibil de rapidă pentru un obiect cosmic. Oamenii de știință prevăd chiar că ar putea dispărea complet în aproximativ 1 până la 2 milioane de ani, un timp extrem de scurt la scara universului. Ea a fost descrisă într-o postare pe serverul de preprinturi arXiv.
Telescoapele moderne, în special JWST și TESS, au făcut posibilă surprinderea acestor fenomene fascinante. JWST, cu capacitatea sa de a observa în infraroșu, a reușit să detecteze semnături chimice în atmosfera exoplanetelor prin observarea tranzitelor, perioadele în care o planetă trece prin fața stelei sale și blochează o mică parte din lumina sa.
Astronomii au putut astfel să observe amprente spectrale unice pe K2-22b și BD+054868Ab. De exemplu, în cazul K2-22b, au fost detectate gaze precum dioxidul de carbon și oxidul nitric. Acesta este un fenomen surprinzător, deoarece aceste gaze sunt în general asociate cu atmosfere înghețate și nu cu planete stâncoase. Acest lucru ar putea sugera că K2-22b s-a format mai departe de steaua sa înainte de a migra încet la poziția sa actuală sub perturbații gravitaționale, un proces care este din ce în ce mai observat în univers.
Studierea acestor două planete care se dezintegrează ar putea avea implicații profunde pentru înțelegerea noastră a sistemelor planetare și a evoluției atmosferelor. Ne permite să înțelegem mai bine dinamica planetelor din afara sistemului nostru solar, inclusiv formarea, evoluția și capacitatea lor de a menține condiții de locuit. Aceste observații evidențiază, de asemenea, bogăția și complexitatea lumilor dincolo de propria noastră planetă. Exoplanetele sunt obiecte fascinante care, chiar și atunci când mor, ne pot oferi informații cruciale despre istoria și viitorul propriului nostru sistem solar.
Loading ...
