Telescopul spațial Nancy Grace Roman, viitorul succesor al lui Hubble, tocmai a depășit o piatră de hotar importantă înainte de lansarea sa, planificată în 2027. NASA a supus o parte esențială a acestui observator de nouă generație unui test riguros de rotație care a fost menit să simuleze situația extremă: forțele cu care se va confrunta în timpul călătoriei sale în spațiu. Acest test, folosit în mod obișnuit în ingineria aerospațială, este crucial pentru a se asigura că telescopul poate rezista la condițiile de lansare și poate funcționa eficient în spațiu.
Telescopul, numit după Nancy Grace Roman, o pionieră în astronomie la NASA și supranumită mama telescopului Hubble, marchează un punct de cotitură în explorarea Universului. Datorită unui câmp vizual de o sută de ori mai larg decât cel al lui Hubble, acest nou observator spațial va face posibilă scanarea unor zone mult mai mari ale cosmosului. Acest telescop este conceput pentru a răspunde la întrebări științifice complexe, în special asupra fenomenelor încă misterioase, cum ar fi energia întunecată, vizibil responsabilă pentru accelerarea expansiunii Universului. Deși reprezintă aproximativ 70% din masa sa totală-energie, rămâne în mare parte greșit înțeles. Prin urmare, Roman ar putea oferi indicii cruciale pentru a o înțelege mai bine. În plus, acest nou instrument va putea, de asemenea, să studieze exoplanetele cu o precizie de neegalat. Acolo unde Hubble ar putea observa aceste lumi îndepărtate doar într-un mod limitat, Roman va oferi observații mai detaliate și mai frecvente, permițându-ne să ne aprofundăm înțelegerea atmosferelor, compoziției și chiar climatului acestor planete.
Unul dintre atuurile majore ale telescopului Roman este coronagraful său, un instrument care blochează lumina orbitoare a stelelor pentru a permite observarea directă a planetelor care le orbitează. De asemenea, ar putea ajuta la înțelegerea mai bună a modului în care se formează și evoluează aceste sisteme planetare, observând îndeaproape procesele dinamice din jurul stelelor tinere. Roman va fi responsabil pentru un recensământ statistic al sistemelor planetare din cadrul Căii Lactee. Acest proiect masiv ar putea dezvălui sute sau chiar mii de obiecte cerești necunoscute anterior, inclusiv noi planete, stele și poate chiar tipuri de corpuri cerești pe care nu le-am observat niciodată.
Înainte ca telescopul să-și înceapă să exploreze misterele Universului, trebuie să treacă mai întâi o serie de teste extrem de solicitante. Recent, NASA a efectuat ceea ce se numește un test de rotație în care o parte critică a dispozitivului, tubul său exterior, a fost plasată într-o centrifugă uriașă pentru a simula suprasarcinile care vor apărea în timpul lansării. Aceste forțe pot atinge până la șapte ori gravitația Pământului (măsurată în g), ceea ce poate distorsiona sau deteriora componentele dacă nu sunt suficient de puternice. Tubul exterior va juca un rol esențial. Va proteja instrumentele delicate ale telescopului și va menține o temperatură constantă în jurul acestora, evitând astfel deformarea materialelor care ar putea afecta calitatea observațiilor. Această carcasă este realizată dintr-un material compozit ultraușor, dar durabil (un amestec de fibră de carbon și plastic ranforsat), conceput pentru a rămâne stabil chiar și la solicitări termice și mecanice semnificative resimțite în timpul lansării.
După ce a trecut de acest test, telescopul Nancy Roman face un nou pas spre lansare. Următoarele faze includ testarea în condițiile spațiului cosmic. Telescopul va fi expus la condiții similare cu cele întâlnite pe orbită unde variațiile de temperatură sunt drastice. Acest test va asigura că instrumentele rămân funcționale în ciuda acestor fluctuații. În continuare, telescopul va fi supus unor teste de vibrații pentru a simula tremuratul violent al lansării. Aceste teste recreează condițiile pe care telescopul le va întâlni atunci când este propulsat pe orbită, pentru a verifica dacă structura și instrumentele sale le pot rezista fără a suferi daune.
După acești pași, echipa NASA va trece la asamblarea finală a telescopului. Aceasta va include adăugarea de panouri solare care îi vor furniza energia necesară și instalarea de instrumente de observare precum coronagraful care va juca un rol cheie în studiul exoplanetelor. Acest ansamblu ar trebui să fie finalizat până la sfârșitul anului 2024. Lansarea este planificată pentru 2027, care va marca începutul unei misiuni care ar putea revoluționa înțelegerea noastră asupra Universului.
