Un tratament experimental cu ARN care transformă grăsimea albă, care stochează energie, în grăsime bej, care arde calorii, ar putea rezolva una dintre dezavantajele medicamentelor GLP-1 pentru obezitate: pierderea masei musculare împreună cu grăsimea corporală.
Într-un studiu pe șoareci, cercetătorii de la Universitatea Northwestern au descoperit că inhibarea unei gene care în mod normal restricționează termogeneza (arderea grăsimilor) a crescut cheltuielile energetice și a îmbunătățit mai multe măsuri ale sănătății metabolice. Atunci când tratamentul cu ARN a fost combinat cu semaglutida, șoarecii au pierdut mai multă greutate și grăsime decât cu oricare dintre tratamentele luate separat, păstrând în același timp o cantitate semnificativ mai mare de masă musculară.
Rezultatele, publicate în Proceedings of the National Academy of Sciences, sugerează că stimularea cheltuielilor energetice ar putea completa efectele de suprimare a apetitului ale agonizanților receptorilor GLP-1 și ar putea îmbunătăți potențial calitatea metabolică a pierderii în greutate.
Medicamentele GLP-1, cum ar fi semaglutida, pot produce o pierdere semnificativă în greutate și pot îmbunătăți boala metabolică legată de obezitate. Dar pierderea în greutate poate include reducerea masei musculare, iar scăderea în greutate declanșează adaptări biologice – inclusiv o reducere a cheltuielilor energetice – care favorizează reluarea în greutate. După încheierea tratamentului, greutatea regăsită poate consta și ea disproporționat din grăsime în loc de țesut muscular.
Echipa de la Northwestern a vizat proteina zinc finger 423 (ZFP423), un regulator transcripțional care suprimă dezvoltarea celulelor grase termogenice brune și bej. Cercetările anterioare arătaseră că reducerea activității ZFP423 în țesutul adipos alb ar putea restabili capacitatea termogenică și ar putea proteja șoarecii împotriva creșterii excesive în greutate și a disfuncției metabolice.
Pentru noul studiu, cercetătorii au dezvoltat oligonucleotide antisens direcționate către adipocite (ASO-uri) care suprimă ZFP423. ASO-urile sunt lanțuri scurte de acid nucleic sintetic concepute pentru a se lega de molecule specifice de ARN și a altera expresia unui gen țintit.
Tratamentul săptămânal cu Zfp423 ASO a promovat “beiging”-ul țesutului adipos alb și a crescut temperatura corporală, consumul de oxigen și activitatea mitocondrială atât la șoarecii slabi, cât și la cei obezi din dietă. Tratamentul a îmbunătățit, de asemenea, reglarea glucozei, sensibilitatea la insulină și metabolismul lipidelor și a redus acumularea de grăsime în ficat.
În mod important, animalele au pierdut grăsime fără o reducere corespunzătoare a masei musculare. Cercetătorii au raportat, de asemenea, că șoarecii tratați cu Zfp423 ASO au menținut sau îmbunătățit forța musculară.
Efectele au devenit deosebit de remarcabile atunci când terapia cu ARN a fost combinată cu semaglutida. Tratamentul combinat a produs o pierdere mai mare în greutate și grăsime decât oricare dintre terapii luate separat. Șoarecii care au primit combinația au pierdut aproximativ 5,5% din masa musculară, în comparație cu aproximativ 10% la șoarecii care au primit doar semaglutida. La sfârșitul tratamentului, șoarecii care au primit ambele terapii aveau aproximativ patru grame de grăsime corporală, față de aproape opt grame cu semaglutida singură.
Combinarea a îmbunătățit, de asemenea, toleranța la glucoză și a redus trigliceridele din ficat, sugerând că activarea termogenezei ar putea oferi beneficii metabolice dincolo de o pierdere în greutate suplimentară.
Sursa: Inside Precision Medicine
Leave a Reply