Test Honda Civic. Un samurai cam marțian

Noua Honda Civic a ajuns la cea de-a zecea generație, în cele câteva decenii de existență căpătând o notorietate interesantă, centrată pe caracterul performant. Cu peste 10 ani în urmă, însă, cea de-a opta generație Civic a făcut un pas neașteptat, apelând la un look de… OZN. Ceea ce a făcut din Civic și o mașină nonconformistă.

Oare noua generație se mai conformează nonconformismului? Haideți să aflăm împreună.

Aspect și spirit practic

Despre noua Honda Civic nu pot spune că e urâtă sau frumoasă. Dar, într-adevăr, de ciudat arată foarte ciudat față de celelalte mașini concurente. „E cam prea ciudată pentru gusturile mele” am gândit când am văzut primele imagini pe displayul laptopului cu proaspăta noutate de la Salonul Auto de la Paris din 2016.

Dar, un an mai târziu, iată-mă în fața ei, cu o impresie radical schimbată: „Arată foarte cool, fața asta de «bad boy» îți scormonește instantaneu spiritul de fast&furious, iar spatele dominat de stopurile masive și alura ce respiră dinamism te fac nerăbdător să conduci uzina asta de forță!”. Bine, recunosc, nu-mi place ornamentul cromat de pe bot, cu el negru arată mult, mult mai agresivă mașina asta.

Așa că, din punct de vedere al aspectului, noul Civic face parte din categoria rarefiată a mașinilor care arată mult mai apetisante în „carne și oase” decât în poze. Chiar și acum, când mă uit la imaginile din articol, am sentimente contradictorii față de cele pe care le aveam când admiram mașina de la o jumătate de metru distanță. Designerii japonezi sunt de vină pentru știința de a bulversa oamenii!

Însă, o dată ce m-am pus la volan, cerebelul meu s-a blocat: „mă așteptam la un interior mai futurist, nu cu tentă de anii ’80…”. Serios vorbind, bordul noului Civic mizează prea mult pe idei convenționale, nonconformismul exteriorului topindu-se prin magie și regăsindu-se doar în cazul unor detalii.

Cumva, brusc mi-am amintit că în curând îmi serbez a 40-a aniversare – sunt sigur că e tot o chestie subliminală a designerilor japonezi…

Analizând ceva mai mult interiorul, mi-am dat seama că mașina e mai spațioasă decât credeam: locurile din față sunt bune și pentru persoane mult mai corpolente decât mine, bancheta rivalizează, ca generozitate, cu aceea din modelul superior Accord, iar portbagajul de 519 litri face să plângă cam orice altă berlină din categoria acestui Civic. Parcă până acum Civic-ul nu era o mașină chiar atât de spațioasă.

Gadgeturi și idei inedite

Cotiera centrală

Nu, nu glumesc, cotiera mi-a rămas cel mai bine întipărită în minte, deoarece obsesia designerilor japonezi pentru spațiile cât mai inteligent concepute este lăudabilă. Inițial, pare o cotieră ceva mai voluminoasă, capacul unde îți odihnești cotul putând culisa puțin spre spate, dezvăluindu-ți un banal suport dublu de băuturi.

Însă, odată ce deschizi capacul, descoperi că acel suport poate culisa și el, iar, dacă e scos, lasă liber un spațiu numai bun pentru o poșetă modernă, de genul paporniță. Poți să pui acolo și un ultrabook, cu tot cu geantă! Sau, de ce nu, poți folosi acel spațiu pentru a transporta cine știe ce obiecte agabaritice – mă gândesc acum la o veioză înaltă pe care am văzut-o nu de mult și de care mi-ar fi milă să o pun orizontal în portbagaj sau pe banchetă…

Spațiie de sub bord

„Firidele” gândite în partea centrală a consolei bordului m-au dat puțin pe spate, recunosc. Sub comenzile climatizării regăsim un spațiu foarte mare, unde poți pune chiar și smartphone-urile din categoria phablet. Spațiul acesta primește o mare bilă albă pentru că include un charge-pad wireless (ceva ce consider că orice mașină trebuie să ofere standard).

Sub acest spațiu, inginerii japonezi au conceput unul și mai mare, unde poți pune o tabletă. Aici găsim și o grămadă de mufe, dar plasarea lor nu e așa de accesibilă – în schimb, cablurile nu se întind peste tot pe la picioare deoarece sunt prevăzute orificii speciale, care fac legătura cu spațiul din partea superioară. Avantajele acestor detalii le descoperi doar după un timp mai mare de acomodare cu mașina.

Butonul de volum de pe volan

În partea stângă degetul meu mare a dat peste un buton curbat, cu niște rizuri ciudate. Primul impuls a fost să apăs pe semnele „+” și „-”, pentru volum, dar am rămas surprins constatând că volumul crește la glisarea ușoară a degetului peste acele rizuri ciudate.

E un fel de comandă touch pe volan, dacă vreți, dar, chiar dacă pare inedită, utilitatea ei nu m-a convins: trebuie să fii prea atent cât de mult miști degetul, ca să nu dai brusc prea tare sau prea încet.

Pachetul de siguranță SENSING

Chiar dacă bordul pare mai convențional (sau modern, dar după standardele anilor ’80 – serios, layoutul indicatoarelor e relativ hilar, iar butoanele translucide de pe volan par efectiv ciudate), noul Civic vine burdușit cu multe sisteme de asistență moderne și foarte moderne.

Butoanele din partea dreaptă a volanului le pot cataloga drept cele responsabile de condusul semi-autonom, în special pe autostradă. Avem comenzile pentru pilotul automat adaptiv, precum și comanda pentru corectarea automatizată a volanului pentru a păstra mașina pe banda de mers.

În plus, pilotul automat sesizează dacă pe autostradă o mașină „îți taie calea” brusc – am trecut prin așa ceva și știu cât de important este un timp cât mai mic de reacție. Și în mediul urban Civic-ul e vigilent, grație deja cunoscutului sistem de frânare autonomă, care identifică foarte rapid obstacolele intempestive (de exemplu, pietoni ce-ți apar de nicăieri în față) și frânează de urgență mașina, mai eficient decât un șofer obișnuit.

Evident, toate informațiile necesare provin de la o cameră (plasată în zona oglinzii retrovizoare, având și capacitatea de a recunoaște indicatoarele) și de la un radar – care, foarte interesant, nu e plasat central pe botul mașinii, ci în partea stângă a spoilerului frontal (e adevărat, se pune întrebarea cât de costisitoare devine o coliziune cu un animal, de exemplu…).

Camera de mers înapoi

Chestia asta chiar nu am mai văzut-o pe la alții: când vrei să dai cu spatele, pe displayul central se afișează imaginile de la mini-camera pentru marșarier. Dar, de fapt, ai la dispoziție trei moduri de vizualizare – unul normal, cu un câmp vizual relativ limitat; unul larg, cu un unghi care asigură vizibilitatea chiar și la marginile laterale; unul pentru vizualizarea strictă a obstacolelor de sub spoiler.

… totuși, noul Civic nu oferă nici măcar opțional un sistem de asistență autonomă la parcare, ci doar senzorii convenționali de parcare – păcat, ar fi completat foarte bine pachetul de sisteme de siguranță, mai ales că vorbim de o berlină destul de masivă la cei 4,63 metri lungime afișați…

Conectivitatea

Navigând prin meniul de pe touchscreen-ul central, ajungi inevitabil și la zona de conectivitate. Adică un ecran cu o pleiadă de icon-uri: pe primul rând poți selecta diversele tipur de frecvențe radio (serios, un om normal mai folosește și altceva în afară de FM?!), după care poți alege mufa USB, auxiliarul pentru iPod, bluetooth-ul, hand-held devices, audio apps și chiar HDMI.

Mi se par inutil de multe opțiuni, sincer, dar e un semn că acest Civic li se adresează în special ahtiaților după tot felul de gadgeturi, pe care să le poată utiliza oricând în mașină.  De altfel, meniul cuprinde și o secțiune de aplicații și widgeturi, dar nu vă așteptați la o experiență ca pe smartphone.

Climatizarea

Japonezii au decis să combine oarecum ciudat comenzile analogice și cele digitale pentru controlul aerului condiționat – dar nu sunt primii și nici ultimii care să facă asta. Butoanele de sub displayul central sunt comenzi rapide, foarte clare și intuitive. Pentru mai mult, trebuie apăsat butonul „Climate”, central, ceea ce deschide ecranul de unde poți selecta, tactil, modurile și viteza ventilatorului. Te acomodezi foarte rapid cu acest sistem hibrid.

Cum merge noul Civic

Merge bine, pentru că inginerii japonezi sunt foarte atenți cu ținuta de drum și controlul mașinii. Chiar dacă gabaritul mașinii trezește oareșce temeri că „te-ai putea da cu barca”, lucrurile nu stau așa: suspensia e bine gândită, oferind și confort, și o bună stabilitate, iar direcția se dovedește precisă.

Fără a intra în detalii, Civic-ul sedan face parte din categoria mașinilor care se așează bine pe șosea, fiind ușor de controlat, ba chiar dovedind o doză serioasă de dinamism. Numai că aici intervin doi factori pe care fan-boys trebuie să-i rumege de zece ori înainte de a-i accepta.

Motor turbo pe benzină

În primul rând, Civic-ul oferă acum doar motoare turbo. Este o schimbare de anvergură pentru marca japoneză, care până acum se specializase în rafinarea motoarelor aspirate pe benzină, părând „nemuritor și rece” în fața trendului downsizing din domeniu. Și totuși, iată că japonezii au „mușcat” și ei din „fructul oprit”…

Ceea ce, din punct de vedere al eficienței, este un câștig – însă, cu siguranță, fanii înfocați ai Civic-urilor precedente vor suspina după caracterul ludic și turațiile înalte, cu un sunet aparte de tenor. Puterea maximă de 182 CP a motorului de 1,5 litri și cuplul maxim de 240 Nm, disponibil de la 1.900 rpm, nu transformă sedanul într-o uzină de adrenalină, ci îi conferă un spirit foarte serios, pentru un public în general trecut de 40 de ani și care a renunțat la excesele tinereții.

Personal, sunt cam dezamăgit de lipsa unui sistem de propulsie hibrid pe această a zecea generație Civic. Cel puțin în cazul acestui sedan, ar fi o propunere pertinentă, care sunt sigur că ar asigura și un consum mult mai redus – o fi motorul turbo de 1,5 litri eficient, însă consumul lui, chiar și în modul economic, nu e scăzut conform promisiunilor.

Dar aici are un cuvânt de spus și transmisia.

Cutia de viteze CVT

În principiu, fanii Honda nici nu vor să audă de cutie automată, mai ales pe Civic. Dar, după cum spuneam, acest sedan le face mai mult cu ochiul celor care vor confort decât adrenalină, așa încât m-am bucurat când am constatat că mașina de test era dotată cu noua cutie automată cu variație continuă, pe care inginerii japonezi au bibilit-o în mod inteligent.

În principiu, o cutie de tip CVT asigură livrarea puterii liniar, asociată cu un fel de disconfort auditiv pentru cei obișnuiți să asocieze creșterea turației cu creșterea nivelului sonor – asta deoarece o cutie cu variație continuă permite motorului termic să urce rapid în ture până la nivelul de cuplu maxim, turația rămânând constantă la acest nivel ridicat în timp ce viteza mașinii crește progresiv.

Ei bine, fără a intra în detalii tehnice, inginerii japonezi afirmă că au reușit să-i confere cutiei lor CVT un comportament comparabil cu al unei cutii automate cu dublu ambreiaj și 7 trepte. Maneta cutiei are și un mod Sport, iar „treptele” pot fi selectate de la padelele de pe volan – „magia” stă în managementul electronic al cutiei, softul simulând existența a șapte rapoarte, astfel încât experiența la volanul acestui Civic CVT e pe gustul șoferilor implicați.

În plus, cutia beneficiază și de funcția Early Downshift During Braking, care asigură o frână de motor mai eficientă decât mă așteptam. Iar funcția Fast Off sesizează când șoferul diminuează doar puțin presiunea asupra pedalei de acceleație, păstrând turația mai ridicată pentru o reaccelerare cât mai eficientă.

Nu știu cât de interesante sunt aceste lucruri pentru voi, însă inginerul auto din mine se bucură că încă mai este loc de inovație în domeniul auto – în special când vorbim despre soluții tehnice despre care impresia multora este că nu pot oferi senzațiile soluțiilor clasice. Ei bine, uite că inginerii japonezi fac eforturi lăudabile să schimbe această percepție.

CONCLUZIE

Înainte de întâlnirea cu noua Honda Civic aveam cam multe reticențe: aspect prea ciudat, motoare turbo, habitaclu cam convențional. Acum, însă, consider noua generație suficient de reușită pe o piață auto extrem de aglomerată, în care e greu să mai vii cu ceva nou. Mă rog, fac abstracție de lipsa propulsiei hibride…

Trebuie amintit faptul că, de la un moment dat, Civic-ul nu a mai fost genul de mașină pentru orice tip de client. La fel ca în cazul altor generații Civic, și acum există concurenți mai arătoși sau mai dinamici sau mai practici ori mai high-tech. Dar, în ciuda acestui lucru, noul Civic, în versiunea sedan, se dovedește un pachet surprinzător de reușit, dedicat în primul rând celor care se consideră nonconformiști, dar nu până acolo încât să devină ciudați.

Impresia mea rămâne că noul Civic le este destinat celor care consideră că s-au maturizat, iar confortul și responsabilitatea sunt mult mai importante decât caracterul fast&furious specific tinereții – dar, din când în când, se bucură că pachetul tehnologic al acestui Civic poate oferi senzații gen „ca la douăzeci de ani” (chiar dacă e mai mult o iluzie, deoarece la 40 de ani ai o altă percepție asupra vieții decât la 20 de ani, nu-i așa?!).