Pentru un producător ca Toyota, care și-a creat de-a lungul anilor o reputație de brand ce pune accent pe sobrietate și fiabilitate (deci nu „jonglează” cu experimente de design), lansarea pe piață a nonconformistului C-HR ar putea părea, la prima vedere, o mișcare riscantă. Ei bine, nu este așa, iar argumentele vi le prezint în continuare.
O combinație letală
Toyota este unul dintre giganții lumii auto, iar asta se datorează în principal accentului pus pe stilul mai conservator, ceea ce s-a văzut de-a lungul timpului și în aspectul majorității modelelor propuse. Nu e un fapt întâmplător, ci o chestie care ține de… neuroștiințe: cei mai mulți oameni au încredere în stilul care sugerează seriozitate. Deci mașina respectivă e mai vandabilă, iar asta contribuie la creșterea notorietății mărcii.
De-abia pe final de 2016 Toyota lansa pe șosele modelul de serie C-HR, care păstrează impresia că e doar un prototip, într-atât de extravagant arată. Iar, în realitate, Toyota C-HR te ia prin surprindere mult mai mult decât o face în imagini. Alte comentarii sunt realmente de prisos, imaginile chiar vorbesc de la sine. Este clar o mașină modernă, cu mult sex-appeal pentru publicul tânăr. Așa că voi trece direct la capitolul…
… interior și dotări moderne
Fie vorba între noi, aspectul de OZN al exteriorului (sau, dacă vreți, ORN – Obiect Rutier Neidentificat…) mi-a creat așteptări mari în privința interiorului. Numai că aici designerii nu pot să ignore niște principii de ergonomie, esențiale pentru siguranța și confortul în mașină, deci factorul WOW e la cote mai scăzute.
Spre deosebire de celelalte modele Toyota, displayul sistemului multimedia Toyota Touch 2 nu este încastrat în bord, ci este plasat în partea superioară, părând o tabletă înfiptă deasupra gurilor de aerisire. Diagonala de 8” și faptul că este plasată confortabil în câmpul vizual sunt avantaje clare.
Însă entuziasmul de gamer se domolește rapid când realizezi că meniul și designul acestuia nu sunt ultimul răcnet, ci par mai degrabă concepute pentru a-i lua cu binișorul pe clienții trecuți de o anumită vârstă, pe care nu vrem să-i speriem și demoralizăm cu evoluția galopantă a tehnologiei… De fapt, este același sistem regăsit și pe celelalte modele ale firmei, asigurând o informare decentă a șoferului, fără extravaganțe.
În ce privește spațiul pe banchetă, acesta nu este deloc restrictiv, cum dau de înțeles inițial geamurile mici ale portierelor spate și mânerele inteligent disimulate (al căror efect „de unde se deschide ușa asta?!” este imbatabil). Iar cei 370 de litri ai portbagajului și geometria simplă a acestuia îi conferă crossover-ului C-HR cam aceleași valențe practice ca în cazul compactei Auris. Cu alte cuvinte, C-HR stă chiar bine la capitolul spirit practic pentru utilizarea zilnică.
Tehnologia lui C-HR Hybrid
Noul crossover este oferit cu două variante de motorizare: una pe benzină (1,2 Turbo de 116 CP), care oferă opțional și tracțiune integrală; respectiv o alternativă la diesel – adică versiunea hibridă. Care, fără surprize, reprezintă un „transplant de organe” de la noua generație a celei mai cunoscute mașini hibride din lume, Prius.
Despre principiul de funcționare al sistemului hibrid Toyota am vorbit într-un material mai amplu. Față de celelalte modele Toyota hibride testate până acum, C-HR Hybrid vine cu multiple optimizări. Dar nu vă voi încărca acum memoria cu aceste detalii tehnice, ci îmi propun să vă arăt rezultatele în materie de comportament și consum.
Comportament rutier
Puterea maximă pe care o oferă sistemul hibrid se cifrează la 122 CP, ceea ce poate părea neimpresionant raportat la cât de cool și sportiv arată crossoverul japonez. E bine, totuși, să fim atenți la niște detalii – în principal la cuplul maxim al motorului electric, cifrat la 163 Nm și disponibil încă de la pornire (motorul pe benzină oferă doar 142 Nm, obținuți la 3.600 rpm).
C-HR Hybrid nu este o mașină sportivă, ci o mașină în primul rând confortabilă, care poate oferi și un bun nivel al dinamismului. Și, chiar dacă vorbim de o gardă la sol mai mare decât în cazul unui hatchback obișnuit, C-HR Hybrid se dovedește echilibrat și sigur în virajele rapide, unde un rol important îl are și electronica.
Consum de carburant
Principalul avantaj al sistemului hibrid se reduce, până la urmă, la economia de combustibil pe care o asigură. Iar C-HR Hybrid nu stă deloc rău la acest capitol: pe hârtie, consumul mediu se cifrează la o valoare de numai 3,8-3,9 litri/100 km. În practică, însă, vorbim de condiții diverse, care influențează, mai mult sau mai puțin, rezultatul final.
În mediul urban se văd cel mai bine avantajele sistemului hibrid: într-un stil normal de condus, fără a privilegia economia de carburant, dar și fără a mă grăbi, C-HR Hybrid mi-a consumat sistematic sub 5 litri/100 km (menționez că nu a fost cazul să apelez la climatizare). Iar asta în condiții de trafic mai mult sau mai puțin aglomerat, în care o mașină diesel similară, cu cutie automată, cu siguranță ar fi „păpat” mai mult cu cel puțin 1-1,5 litri/100 km. Ca să nu mai vorbim de nivelul mult mai redus al noxelor în cazul hibridului.
Ca idee, cea mai economică versiune pe benzină a lui C-HR anunță un consum mediu teoretic de 5,9 litri/100 km – care în realitate crește cu cel puțin un litru la suta de kilometri. Asta ca să fie cât mai clar cât de economică este versiunea hibridă. Iar modul relaxant în care se conduce C-HR Hybrid este de natură să te „dreseze” să vrei să consumi cât mai puțin.
Buget și concluzii
Prețul de bază pentru Toyota C-HR Hybrid este de aproape 24.000 de euro, ceea ce înseamnă un surplus de 5.000 de euro față de cea mai ieftină versiune pe benzină a lui C-HR. Atenție, însă, pentru o comparație corectă trebuie luate în considerare aceleași niveluri de echipare, C-enter, precum și varianta cu cutie automată CVT a motorizării pe benzină – în acest caz, diferența se reduce la numai 1.300 de euro, o sumă amortizată rapid datorită economiei de combustibil a versiunii hibride.
Trăgând linie, Toyota C-HR Hybrid este o mașină foarte reușită, iar japonezii consider că nu au riscat absolut deloc cu acest crossover inedit. Principalul său argument ține de look-ul ieșit din comun (și care cu siguranță nu va naște controversele din jurul lui Nissan Juke…). Apoi nu e de neglijat raportul preț/dotări, dublat de un caracter practic mai mult decât rezonabil. Nu în ultimul rând, propulsia hibridă depășește așteptările atât în ce privește dinamismul mașinii, cât și consumul economic.
Așa încât, chiar dacă pot părea subiectiv din cauză că dețin o mașină Toyota hibridă, verdictul meu este următorul: Toyota C-HR Hybrid nu este doar o mașină care arată foarte bine, ci realmente o mașină care merită toată atenția. Mai ales dacă ești tânăr(ă) și nonconformist(ă).
Daniela Mironov Bănuță
Jurnalist și specialist în comunicare cu experiență, Daniela face parte din echipa Atlantykron de 30 de ani. Predă cursuri de branding personal, comunicare personală și corporate, comunicare digitală.
Daniela este membru al echipei Știință & Tehnică, responsabilă de partea umanistă a Atelierelor S&T.
În viața de dincolo de insulă, face marketing pentru o companie de software și creează scenarii pentru proiecte de eLearning finanțate de Comisia Europeană. Este unul dintre voluntarii care a creat Enciclopedia digitală „România 1918. Oameni, momente și imagini”.
Are doi copii, voluntari în programul Ateliere S&T, și trei pisici care nu fac nimic toată ziua.