O echipă formată din fizicieni de elită a căror cercetare este axată pe radiația cosmică de fond (CMB) – lumina emisă atunci când Universul avea doar 400.000 de ani vechime – afirmă că perspectiva noastră asupra Universului timpuriu ar putea conține o semnătură cronologică precedentă Big Bang-ului. Această descoperire ar putea explica de ce percepem timpul deplasându-se în linie dreaptă, de la ieri la mâine.
CMB reprezintă o radiație străveche omniprezentă în Univers și considerată cea mai concludentă dovadă a genezei numită Big Bang. Radiația cosmică de fond este în general uniformă, dar satelitul Cobe a descoperit în 1992 mici fluctuații ale acesteia considerate a fi semințele din care roiurile stelare ce alcătuiesc galaxiile pe care le vedem în Universul actual au crescut.
Dar dr. Adrienne Erickcek, de la Institutul Tehnologic California (Caltech), este de părere că aceste fluctuații indică faptul că Universul nostru a „erupt” dintr-unul anterior. Modelul astfel propus sugerează că noi universuri se pot crea spontan din spațiu aparent gol; iar din interiorul „universului-tată” un eveniment de acest fel ar fi surprinzător de nespectaculos, crede cercetătorul.
Intenția studiului nu este doar explorarea Big Bang-ului care, teoretic, a dat naștere Universului nostru acum 13,7 miliarde de ani, ci mai ales explicarea unuia dintre cele mai mari mistere ale Fizicii, și anume de ce timpul circulă într-o singură direcție.
Fizicienii pun adesea această mișcare unidirecțională, cunoscută și ca „săgeata timpului”, în seama celei de-a doua legi a termodinamicii, potrivit căreia sistemele se deplasează în timp de la ordine către dezordine. Al doilea principiu al termodinamicii este o lege fizică fundamentală ce nu poate fi contrazisă, dar care depinde esențial de o foarte importantă presupunere – aceea că Universul și-a început viața într-o stare ordonată.
Astronomul de la Caltech explică faptul că prin crearea unui Big Bang din spațiul rece al unui univers anterior, noul univers își începe viața tocmai într-o astfel de stare ordonată. Iar aparenta direcție a timpului – și faptul că este greu să refaci la loc un ou spart – reprezintă consecința.
Teoria mai are nevoie de multe studii și calcule. În primul rând, fizicienii trebuie să descopere șansele ca un nou univers să apară, într-adevăr, din unul anterior. Potrivit instrumentelor în acest sens, fluctuațiile radiației cosmice de fond sunt cu circa 10% mai puternice pe o parte a cerului decât pe cealaltă.
Aceasta ar putea fi o coincidență, dar o posibilă explicație naturală a discrepanței ar exista în cazul că ea reprezintă o structură moștenită de la „părintele” Universului nostru. Astfel, dacă teoria celor de la Caltech este corectă, s-ar putea să deținem deja prima informația despre ceea ce a fost înainte de Universul pe care îl cunoaștem.
