Astronomii au identificat recent un fenomen fascinant și extrem de rar: un grup de cinci galaxii pitice situate la aproximativ 117 milioane de ani lumină de Pământ și perfect aliniate pe cer. Acest aranjament uluitor, care amintește de un colier de perle cosmice, ridică întrebări cu privire la formarea și evoluția acestor structuri galactice. Mai mult decât o curiozitate vizuală, această descoperire ar putea pune sub semnul întrebării și anumite aspecte ale înțelegerii noastre asupra evoluției Universului. Ea a fost prezentată într-un articol publicat în The Astrophysical Journal Letters.
Spre deosebire de galaxiile mari, precum Calea Lactee, care găzduiesc sute de miliarde de stele, galaxiile pitice sunt structuri mult mai modeste, atât ca dimensiune, cât și ca luminozitate. Aceste obiecte mici se disting prin masa lor, care poate varia de la câteva milioane la câteva miliarde de mase solare, o fracțiune infimă în comparație cu giganții galactici. În general, galaxiile pitice au și o populație stelar scăzută, ceea ce le face mai greu de detectat în vastele întinderi ale Universului. Cu toate acestea, bogăția lor în gaze, adesea mai mare decât cea a conținutului lor stelar, le face terenuri fertile pentru formarea stelelor.
Grupul nou descoperit, desemnat prin codurile D1 până la D5, sfidează așteptările. În ciuda dimensiunilor lor mici, aceste galaxii prezintă o activitate stelară intensă. Cu alte cuvinte, formează activ noi stele, un fenomen neobișnuit pentru această categorie de obiecte. Galaxiile pitice sunt percepute în general ca medii liniștite în care activitatea de formare a stelelor tinde să fie sporadică sau limitată. Aici, însă, astronomii au identificat un contrast izbitor: aceste galaxii mici rivalizează în luminozitate cu cele mai mari, alimentate de rezerve abundente de gaz interstelar.
Una dintre cele mai interesante caracteristici ale acestui grup galactic este alinierea sa. Cele cinci galaxii par să se extindă de-a lungul unei linii aproape drepte pe cer, un fenomen rar. Potrivit lui Cristiano G. Sabiu, astronom la Universitatea din Seul și liderul echipei care a făcut descoperirea, probabilitatea ca un astfel de cluster să apară este extrem de mică: mai puțin de 0,004%. Această aliniere ridică o întrebare fundamentală: este aceasta o simplă coincidență cosmică sau o legătură mai profundă între aceste galaxii?
Unul dintre cele mai izbitoare aspecte ale acestui sistem este, de asemenea, sincronizarea parțială a mișcărilor galaxiilor. Trei dintre ele (D1, D2 și D5) au aceeași direcție de rotație, ceea ce creează o impresie de dans cosmic. Aceste mișcări coordonate sugerează o origine comună sau o influență gravitațională exercitată de mediul lor. Această dinamică complexă ar putea oferi, de asemenea, indicii cruciale despre modul în care aceste galaxii au evoluat și au interacționat în timp.
Dincolo de alinierea lor, aceste galaxii pitice interacționează și gravitațional, o caracteristică și mai rară pentru galaxiile de această dimensiune. De obicei, galaxiile pitice sunt într-adevăr relativ solitare, mai puțin de 5% având însoțitori apropiați. În acest caz, două dintre galaxii (D3 și D4) par să fie angajate într-o adevărată competiție gravitațională în care schimbă gaz și stele prin fenomene cunoscute sub numele de cozi de maree. Aceste interacțiuni le perturbă structura și adesea declanșează explozii de formare a stelelor. Această dinamică complexă ridică noi întrebări despre modul în care galaxiile pitice interacționează și evoluează atunci când sunt grupate împreună. Ele ar putea oferi, de asemenea, indicii despre fazele timpurii ale formării galaxiilor în Universul timpuriu, când structurile similare erau mai frecvente.
Descoperirea acestui grup de galaxii nu ar fi fost posibilă fără progresele tehnologice din ultimele decenii. Echipa lui Sabiu a folosit datele din Sloan Digital Sky Survey (SDSS), un proiect ambițios care a cartografiat un sfert din cerul Pământului cu o acuratețe remarcabilă. Telescoapele Magellan și Very Large Telescope (VLT) din Chile, precum și observatorul spațial Chandra, au jucat de asemenea un rol cheie în această descoperire.
Aceste instrumente au făcut posibilă măsurarea proprietăților galaxiilor, inclusiv masa, luminozitatea și mișcările acestora. Din aceste observații, cercetătorii au putut determina că masa totală a acestor cinci galaxii pitice avea aproximativ 60,2 miliarde de mase solare. Pentru comparație, Calea Lactee, propria noastră galaxie, are o masă estimată la aproximativ 1,5 trilioane de mase solare.
Descoperirea acestui grup de galaxii pune sub semnul întrebării anumite aspecte ale modelului cosmologic standard, cunoscut sub numele de Lambda Cold Dark Matter (LCDM). Acest model, care se bazează pe prezența materiei întunecate reci și a energiei întunecate responsabile de expansiunea universului, prezice bine formarea structurilor galactice mari. Cu toate acestea, se luptă să explice prezența unor mici grupuri aliniate de galaxii în medii izolate. Potrivit lui Sabiu, acest aranjament neobișnuit ar putea indica faptul că mecanisme încă necunoscute au dus la formarea acestor grupuri.
