Într-o galaxie vecină cu Calea Lactee, explozii impresionante au aruncat în spațiul înconjurător o cantitate de material echivalentă cu aproximativ masa a 50 de milioane de sori. Observarea acestei ”fântâni galactice”, realizată datorită unui studiu de înaltă rezoluție al galaxiei NGC 4383, oferă indicii cruciale despre modul în care elementele chimice se răspândesc în spațiu, alimentând astfel nașterea de noi stele.
O echipă internațională de astronomi a folosit recent instrumentul Multi Unit Spectroscopic Explorer (MUSE) de pe Very Large Telescope (VLT) pentru a studia NGC 4383. Această galaxie spirală, situată la aproximativ 62 de milioane de ani lumină de Pământ, în constelația Părului lui Berenice, face parte din roiul Fecioarei. Cercetătorii au decis să-l observe deoarece acest obiect ceresc are o evoluție tumultoasă, caracterizată prin explozii stelare masive și jeturi de gaz extinse pe mii de ani lumină. Rezultatele obținute au fost publicate într-un articol în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. Observațiile au dezvăluit într-adevăr că unul dintre aceste jeturi de gaz se extinde cu 20.000 de ani lumină în spațiu. Pentru comparație, galaxia noastră, Calea Lactee, se întinde pe aproximativ 100.000 de ani lumină. Gazul propulsat cu viteze de aproape un milion de kilometri pe oră transportă cantități enorme de hidrogen și elemente mai grele. Astronomii au identificat prezența oxigenului, azotului, sulfului și a altor elemente chimice în aceste jeturi, oferind o perspectivă valoroasă asupra procesului complex de amestecare a elementelor în spațiul intergalactic. Aceste jeturi de gaz joacă apoi un rol crucial în evoluția cosmică, oferind elementele de construcție necesare formării de noi stele, planete și chiar potențiale forme de viață.
Echipa de cercetători presupune că această fântână de gaz observată este rezultatul direct al exploziilor stelare puternice care au loc chiar în inima galaxiei. Această regiune specifică a NGC 4383 este într-adevăr caracterizată de o activitate intensă de formare a stelelor, în care norii imenși de gaz și praf se condensează pentru a forma stele noi. Dintre acestea, cele mai masive suferă procese de pierdere în masă de-a lungul vieții din cauza vântului stelar puternic pe care le generează. În timp, aceste stele masive ajung la sfârșitul ciclului lor de viață și se prăbușesc în explozii cataclismice numite supernove. Vântul stelar și exploziile de supernove au apoi un impact semnificativ asupra mediului galactic. După cum s-a spus mai sus, elementele pe care le proiectează în spațiul intergalactic vor deveni de fapt elementele de bază ale următoarei generații de stele, planete și luni. Totuși, acest proces are și efectul de a epuiza treptat rezervorul de gaz disponibil în galaxie. În cele din urmă, prin urmare, aceste fluxuri de gaze vor încetini sau chiar vor opri complet procesul de formare a stelelor în regiunile afectate ale galaxiei.
Observațiile NGC 4383 sunt primele rezultate din sondajul MUSE și ALMA Unveiling the Virgo Environment (MAUVE). Acest studiu își propune să înțeleagă mai bine modul în care procese precum fluxurile de gaze ajută la reglarea formării stelelor în galaxii. Astronomii speră că observațiile viitoare ale MAUVE vor oferi o mai bună înțelegere a importanței acestor evenimente în Universul local.
