În urmă cu aproximativ două milioane de ani, când strămoșii noștri umani au împărțit Pământul cu mastodonții și tigrii cu dinți de sabie, planeta noastră ar fi putut trece printr-o perioadă cosmică tumultoasă, potrivit unui nou studiu condus de cercetătorii de la Universitatea din Boston, care a fost publicat în Nature Astronomy. În articol se enunță o ipoteza conform căreia Sistemul Solar ar fi întâlnit un nor dens de gaz interstelar și praf în timpul deplasării prin Calea Lactee. Acest lucru ar fi avut un impact direct asupra climei terestre. Dacă această ipoteză va fi dovedită, ea ar putea pune sub semnul întrebării felul în care înțelegem cauzele producerii ciclurilor glaciare, care au marcat istoria Pământului.
În inima sistemului nostru solar, o santinelă invizibilă veghează în tăcere planeta noastră albastră: heliosfera. Această bulă gigantică de plasmă generată de Soare este mult mai mult decât un simplu scut împotriva rigorilor spațiului interstelar: este gardianul suprem al vieții de pe Pământ. Creată de baletul neîncetat al vânturilor solare care propulsează particulele încărcate prin spațiu, heliosfera ne protejează de radiațiile cosmice și vântul galactic care rătăcesc nestingherite în adâncurile spațiului. Fără această barieră, ele ar putea pătrunde în atmosfera Pământului și ar putea deteriora grav ADN-ul ființelor vii, compromițând astfel însăși supraviețuirea vieții de pe planeta noastră.
Oamenii de știință cred, totuși, că planeta noastră s-ar putea să-și fi pierdut pentru scurt timp protecția în urmă cu aproximativ două milioane de ani, fiind astfel forțată să suporte mediul extrem al spațiului interstelar în timp ce Sistemul Solar a trecut printr-un nor dens de gaz și praf. Pentru a determina efectul pe care l-ar fi avut pe Pământ un astfel de bombardament de praf interstelar dens asupra heliosferei, cercetătorii s-au întors în timp cu modele computerizate sofisticate. Acest lucru le-a permis să determine poziția Soarelui (și, prin urmare, a heliosferei) acum două milioane de ani. Cercetătorii au urmărit, de asemenea, progresia unui lanț de gaz rece dens, numit sistemul local de panglici de nor rece, în timp, pe măsură ce a străbătut Calea Lactee. Conform analizelor lor, un nor dens, situat la capătul acestei structuri enorme ar fi putut intra în conflict cu heliosfera. Acest lucru ar fi lăsat Pământul expus mediului interstelar, inclusiv elementelor grele și radioactive care îl populează. O astfel de întâlnire ar putea explica în mod notabil o creștere a izotopilor de fier-60 și plutoniu-244 găsiți în zăpada și gheața din Antarctica și pe Lună, datați cu aproximativ două milioane de ani în urmă. Momentul acestei posibile întâlniri corespunde, de asemenea, unei perioade de răcire ape Pământ la acel moment. Cercetătorii susțin că presiunea din acest nor de gaz rece ar fi putut restricționa heliosfera pentru o perioadă de câteva sute de ani sau chiar până la un milion de ani. Totul depinde de dimensiunea sa reală. Heliosfera s-ar fi reconstituit apoi pentru a înconjuraproteja din nou planeta după ce influența acestui nor dens a dispărut.
Deocamdată, din păcate, este dificil de determinat cu exactitate impactul pe care acest nor interstelar l-ar fi avut asupra Pământului, inclusiv dacă ar fi putut de fapt declanșa o eră glaciară. Cercetătorii își propun să investigheze și mai mult înapoi în timp pentru a descoperi alte perioadei în care Sistemul Solar a întâlnit nori interstelari denși și pentru a determina dacă aceștia corespund, de asemenea, erelor glaciare.
