Dodo, această pasăre din insula Mauritius a cărei imagine a fost mult timp acoperită cu stereotipuri despre încetineala și stângăcia sa, este în realitate foarte diferită de percepția populară. Un studiu recent, publicat în Zoological Journal of the Linnean Society, aruncă lumină asupra aspectelor fascinante ale acestui animal dispărut, provocând ideile preconcepute și dezvăluind caracteristici care mărturisesc puterea și agilitatea sa.
Dodo era o pasăre de talie medie, măsurând aproximativ un metru înălțime și cântărind până la douăzeci de kilograme. Aspectul său distinctiv includea penajul cenușiu, o coroană largă pe cap și un cioc robust în formă cârlig. Mauritius, cu pădurile sale luxuriante și resursele abundente, a oferit un habitat ideal pentru Dodo. În absența prădătorilor tereștri, pasărea evoluase fără a fi nevoie să zboare, concentrându-și energia asupra capacității sale de a se mișca și de a se hrăni pe sol, ceea ce a dus la o reducere semnificativă a aripilor sale. Această existență pașnică a fost perturbată brutal odată cu sosirea exploratorilor europeni în secolul al XVI-lea. Marinarii olandezi, care au debarcat pe insulă în 1598, au introdus specii prădătoare precum șobolani, porci și maimuțe, precum și practici de vânătoare nereglementate. Această perturbare a dus la o scădere rapidă a populațiilor de Dodo, în primul rând din cauza distrugerii habitatului și a vânătorii intensive. Ultima observare confirmată a Dodo datează din 1662, marcând sfârșitul tragic al acestei specii emblematice.
Tradițional, Dodo (Raphus cucullatus) este adesea reprezentată ca o creatură stângace, incapabilă de a zbura și neconștientă de pericole. Cu toate acestea, lucrările recente dezvăluie o imagine mult mai complexă. Ca parte a noului studiu, o echipă de la Universitatea din Southampton a studiat specimene antice și a analizat dovezi istorice pentru a restabili o imagine mai precisă a acestor păsări dispărute. Această cercetare a arătat că Dodo nu era doar robustă, ci și rapidă și agilă. Examinarea oaselor păsărilor Dodo a arătat că tendonul care acționa degetele de la picioare era excepțional de puternic, comparabil cu cel al păsărilor moderne care se cățără și aleargă. Această putere, asociată cu o adaptare remarcabilă la mediul său, pare să contrazică ideile vechi, conform cărora Dodo era o pasăre stângace, incapabilă să supraviețuiască noilor amenințări introduse de oameni.
Această reevaluare a păsării Dodo are implicații semnificative nu numai pentru paleontologie, ci și pentru conservarea modernă. Înțelegând mai bine caracteristicile fizice și comportamentele păsărilor Dodo, oamenii de știință pot învăța lecții importante despre modul în care speciile interacționează cu mediul înconjurător și se adaptează la schimbări. Înțelegerea acestor dinamici poate oferi, de asemenea, informații valoroase pentru protecția speciilor actuale amenințate. În plus, această constatare este deosebit de relevantă în contextul eforturilor de de-extincție. Compania Colossal Biosciences, care lucrează și la reînvierea mamutului lânos, lucrează și la reintroducerea Dodo în habitatul său natural din Mauritius. Înțelegerea adevăratelor caracteristici ale acestei păsări este, prin urmare, crucială pentru aceste eforturi, pentru a recrea un ecosistem în care această pasăre ar putea prospera din nou.
