Un pandantiv viking găsit în Germania reaprinde dezbaterea: cruce creștină sau ciocanul lui Thor?

Un simplu semnal de la un detector de metale a declanșat surpriza: în nordul Germaniei, nu departe de vechiul port Haithabu, o comoară vikingă veche de o mie de ani tocmai a reapărut. La prima vedere, obiectele pe care le conține – monede de argint, lingouri, pandantive – amintesc de descoperirile clasice ale vremii. Dar un artefact îi intrigă în mod special pe arheologi: un mic pandantiv metalic a cărui formă se situează undeva între o cruce creștină și un ciocan neterminat al lui Thor. Acest detaliu singur ar putea face din această descoperire o mărturie unică a unei perioade de tranziție religioasă în Europa secolului al X-lea, când lumea păgână a zeilor nordici antici se deschidea treptat creștinismului.

Descoperirea a fost făcută de Arjen Spießwinkel, un detector amator instruit de guvernul german. În timp ce explora malurile râului Schlei, un golf care se extinde până la Marea Baltică, a descoperit aproximativ 200 de obiecte îngropate în pământ: dirhami arabi, argint negru (fragmente de argint folosite ca monedă de schimb), o piatră de ascuțit, un ciob de ceramică și, cel mai important, un pandantiv misterios. Potrivit LiveScience, această comoară a fost găsită nu departe de Haithabu, unul dintre cele mai importante centre comerciale din epoca vikingă. Situat la intersecția dintre Marea Nordului, Marea Baltică și interiorul țării, situl a cunoscut o activitate culturală și religioasă la începutul primului mileniu.

Obiectul care atrage cea mai mare atenție este un pandantiv metalic de formă ambiguă. Este vorba de o cruce creștină sau de un Mjölnir, ciocanul simbolic al zeului Thor în mitologia nordică? Arheologii rămân prudenți. Faptul că ochiul este plasat pe ramura mai lungă înseamnă că pandantivul ar fi purtat cu susul în jos, ceea ce complică interpretarea. Însă pentru Birte Anspach, purtătoare de cuvânt a Oficiului Arheologic de Stat Schleswig-Holstein, această bijuterie ar putea reprezenta foarte bine „unul dintre primele semne vizibile ale creștinizării în regiune”. O altă posibilitate este că este vorba de un ciocan neterminat sau intenționat ambivalent, reflectând o perioadă în care simbolurile ambelor credințe coexistau și se reflectau reciproc.

Creștinismul nu s-a stabilit peste noapte în societățile vikinge. În Haithabu, Sfântul Ansgar a încercat să răspândească noua credință încă din secolul al IX-lea. Dar, după cum subliniază Anspach, „doar pentru că Ansgar a sosit nu înseamnă că toată lumea i-a abandonat pe Odin și Thor”. Dimpotrivă, convertirea a avut loc de-a lungul mai multor generații, iar populațiile și-au menținut mult timp practicile antice alături de riturile creștine. În această incertitudine religioasă, descoperirea pandantivului își capătă întreaga semnificație. Ar fi putut aparține unui convertit timpuriu sau unei persoane care naviga între două sisteme de credințe. De asemenea, evocă tensiunile spirituale care măturau societățile nord-europene la acea vreme.

Dincolo de obiectul în sine, întreaga comoară este cea care fascinează cercetătorii. Prezența monedelor arabe dovedește în continuare amploarea rețelei comerciale vikinge, care se întindea din Scandinavia până în Asia Centrală. Lingourile și fragmentele de argint erau probabil folosite pentru comerț, în timp ce piatra de ascuțit și ceramica ar putea indica o așezare umană necunoscută anterior în această zonă. Pentru arheologi, această descoperire deschide calea către noi săpături și ipoteze. A fost un depozit de urgență ascuns în timpul unei perioade de pericol? Sau rămășițele unei comunități care trăia pe malurile Schlei acum o mie de ani, în pragul unei tulburări religioase majore?

Fiecare comoară descoperită spune o poveste, dar rareori această poveste rezonează atât de mult cu o perioadă atât de simbolică din istoria europeană. Între păgânism și creștinism, comerț global și viață locală, depozitul descoperit lângă Haithabu cristalizează un moment crucial în civilizația vikingă. Uneori, tot ce este nevoie este un pandantiv, oricât de modest, pentru a dezvălui cum un popor a început să-și schimbe zeii.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România