În 2014, un papirus vechi de aproape 1.900 de ani a fost redescoperit, oferind o perspectivă rară asupra sistemului judiciar al Imperiului Roman în ajunul revoltei Bar Kohba. Documentul antic, numit Papirusul de bumbac, dezvăluie un dosar penal care implică acuzații de fals de documente, evaziune fiscală și eliberare ilegală a sclavilor din provincia romană Iudeea. Cazul are loc în timpul domniei împăratului Hadrian, într-o perioadă de tensiuni politice tot mai mari. Papirusul de bumbac a fost descoperit în anii 1950 într-o peșteră din deșertul Iudeei, ca parte a săpăturilor din regiune. Clasificat inițial drept nabatean la origine, papirusul a rămas în mare parte necunoscut până la redescoperirea sa în 2014 de către profesorul de la Universitatea Ebraică Hannah Cotton Paltiel.
Acest document, care constă din peste 130 de rânduri în limba greacă, este acum considerat unul dintre cele mai importante vestigii legale ale Imperiului Roman din această regiune. De o importanță capitală pentru istorici și cercetători, oferă informații unice despre procedurile legale ale vremii, inclusiv pregătirile pentru un proces penal sub autoritatea romană. Textul relatează evenimente care au avut loc între anii 129 și 132, chiar înainte de revolta Bar Kohba, o revoltă majoră care a zguduit Iudeea. El a fost prezentat într-un articol publicat în TYCHE.
Principalii acuzați în acest caz sunt Gadalias, fiul unui notar, și partenerul său Saulos. Cei doi bărbați sunt acuzați că au falsificat documente pentru a ocoli impozitele romane și pentru a organiza emanciparea fictive a sclavilor. Falsificând actele de vânzare, ei sperau să evadeze impozitele, o fraudă care era pedepsită cu pedepse grele conform dreptului roman, inclusiv munca forțată și chiar pedeapsa cu moartea. Gadalias nu era necunoscut autorităților romane în special. Avea antecedente penale care includeau acuzații de violență, extorcare și contrafacere. Saulos a jucat un rol central în organizarea acestor tranzacții frauduloase pentru a facilita vânzarea și eliberarea sclavilor fără plata taxelor datorate. Textul sugerează că, deși cazul pare a fi în primul rând despre fraudă fiscală, ar putea avea și implicații politice. În acest moment, Iudeea se afla într-o tulburare politică, cu tensiuni tot mai mari între populația evreiască locală și autoritățile romane, în special după Revolta diasporei evreiești (115-117 EC). Procesul lui Gadalias și Saulos poate fi văzut de romani ca un mijloc de a suprima orice formă de rezistență sau subversiune în regiune. Faptul că cazul a avut loc cu puțin timp înainte de revolta Bar Kokhba sugerează că autoritățile romane au fost deosebit de vigilente la orice semne de rebeliune sau complicitate la acte subversive.
Descrierea sa detaliată a procesului face Papirusul de bumbac deosebit de valoros. Documentul conține note de la un procuror care îi sfătuiește pe colegi cu privire la forța probelor și strategiile de adoptat în fața acuzațiilor de fraudă fiscală. Limbajul folosit este direct și informal, reflectând urgența situației. Se pare că procurorii au anticipat obiecțiile inculpaților și au dezvoltat strategii pentru a le contracara. Acest nivel de detaliu oferă o perspectivă unică asupra funcționării justiției în provinciile romane în acest moment, o perspectivă adesea dificil de obținut din sursele clasice. Mai mult, procesul aruncă lumină asupra sistemului judiciar roman în detaliile sale practice. Autoritățile romane au cerut ca procesele să fie bine documentate, ceea ce era o practică obișnuită în tot Imperiul, inclusiv în zone îndepărtate precum Iudeea. Textul menționează și prezența unui juriu și măsurile puse în aplicare pentru a asigura regularitatea procedurilor, subliniind astfel eficiența sistemului roman în reglementarea chiar și a tranzacțiilor private.
Deși dosarul penal al lui Gadalias și Saulos pare să fi fost un caz relativ minor în ceea ce privește infracțiunile, acesta face parte dintr-un context de represiune politică și socială. Nerăbdători să mențină ordinea în provinciile lor, romanii au fost atenți la orice formă de deviere, fie că era rebeliune deschisă sau fraudă administrativă. Înclinația inculpaților de a falsifica documente ar putea fi privită ca un act de rezistență la autoritatea imperială. Textul rămâne și o mărturie valoroasă a practicilor romane în reglementarea sclavilor și a tranzacțiilor juridice, aspecte adesea neglijate în studiul Imperiului Roman.
În cele din urmă, misterul care înconjoară păstrarea papirusului în peșterile Iudeii, poate din cauza revoltei Bar Kohba, se adaugă la singularitatea acestei descoperiri. Dacă procesul lui Gadalias și Saulos nu a fost întrerupt de rebeliune, este posibil ca acest caz să fi fost umbrit de evenimentele care au urmat. Cu toate acestea, acest papirus ne oferă o perspectivă neprețuită asupra vieții judiciare din vremea lui Hadrian și constituie o legătură valoroasă între trecutul antic și înțelegerea noastră modernă a justiției și politicii în Imperiul Roman.