Pentru prima dată, un studiu a făcut posibilă calcularea locului impunător pe care îl ocupă cocorii în pădurile tropicale din atolii din Pacific. El a fost publicat în Environmental Research Letters. Cercetătorii consideră că aceste plantații, dintre care unele sunt abandonate, prezintă un risc pentru biodiversitatea locală.
Palmierul de cocos (Cocos nucifera) este o specie de palmier din care se produce renumita nucă de cocos, consumată abundent la anumite latitudini. Această plantă emblematică a plajelor paradisiace ocupă mult spațiu în pădurile tropicale care acoperă atolii din Pacific. Dacă pulpa de cocos și laptele sunt foarte populare, acesta este și cazul uleiului de copra. Cu toate acestea, timp de două secole, a fost exportat pe scară largă în întreaga lume înainte ca uleiul de palmier să-i aducă o concurență acerbă. Astăzi, plantațiile de cocotieri par a fi o moștenire greoaie a colonizării europene.
Cu ajutorul ONG-ului The Nature Conservancy, cercetătorii de la Universitatea din California din Santa Barbara (Statele Unite) au observat imagini prin satelit pentru a dezvolta prima hartă a întinderii plantațiilor de cocos pe 235 de atoli ai Pacificului (dintr-un total de 266). Conform rezultatelor, copacii de cocos acoperă mai mult de jumătate din acoperirea arborilor acestor atoli (58,3%) în medie. În plus, jumătate dintre acești copaci se găsesc pe loturi de monocultură.
Dar de ce este această număr de copaci de cocos o problemă? Trebuie să știți că aceste plante atrag multă apă în subteran și puține păsări sunt capabile să cuibărească acolo. Din păcate, copacii de foioase locali sunt restricționați la părți mici din zona lor naturală de distribuție. Mai puține păsări înseamnă mai puțin guano (un îngrășământ natural din excremente), care a fertilizat cândva atât solul, cât și oceanele. Acest lucru provoacă stres hidric, o scădere a copacilor de foioase, o scădere a populațiilor de păsări, precum și impact asupra recifelor de corali din apropiere. Studiul arată că, arborii de cocos ocupă aproape un sfert din suprafața terestră a atolilor cartografiați (24,1%). Această cifră poate fi legată de teribila defrișare care se desfășoară pe insula Borneo, în special pe partea indoneziană. În 2015, până la 10,8% din terenul insulei fusese convertit pentru producția de ulei de palmier.
În fine, să ne amintim că pe atoli, majoritatea plantaților sunt abandonate. Prin urmare, apare următoarea întrebare: ce să facem în continuare? Pentru autorii studiului, nu există nicio îndoială că nuca de cocos și fructele lor sunt puternic ancorate în cultura locală. Cu toate acestea, refacerea pădurilor native pare necesară pentru a restabili biodiversitatea, pe lângă asigurarea unei anumite rezistențe climatice.
