A deveni părinte este o aventură minunată, dar vine și cu partea ei de provocări. Printre acestea, poate apărea un fenomen surprinzător și tabu: gânduri intruzive și negative față de sugar. Unele mame tinere, în primele luni ale bebelușului lor, s-ar putea trezi că își imaginează situații terifiante, cum ar fi ideea de a-și lovi copilul pe perete. Deși poate părea îngrijorător, aceste gânduri sunt, potrivit cercetărilor, departe de a fi un semn de abuz sau instabilitate psihică. Acest fenomen este chiar mai frecvent decât credem. Dar atunci, ce ar trebui să ne gândim despre asta? Ar trebui să ne îngrijorăm? Acest articol își propune să demistifice acest fenomen și să te liniștească dacă treci prin această perioadă.
Gândurile intruzive sunt acele idei care apar spontan în mintea noastră, adesea într-un mod tulburător sau șocant. Aceste gânduri nu corespund dorințelor sau intențiilor reale, ci mai degrabă imaginilor mentale neașteptate și neplăcute. La părinții tineri, în special la mame, aceste gânduri pot merge până la imaginarea unor acte violente față de copilul lor. Un studiu realizat de Nichole Fairbrother, specializat în sănătate mintală perinatală, care a fost publicat în The Journal of Clinical Psychiatry, a evidențiat frecvența acestor gânduri intruzive în parenting.
În acest studiu, 340 de tinere mame au fost intervievate în diferite etape ale perioadei lor postpartum. Rezultatele arată că aproximativ 44% dintre participante au recunoscut că au avut gânduri în care și-au imaginat că-și rănesc copilul. Aceste gânduri pot include imagini mentale ale acțiunilor violente, dar este esențial să înțelegem că ele nu sunt o reflectare a intenției reale. Majoritatea părinților care experimentează aceste gânduri nu acționează asupra lor și, evident, nu au intenția de a-și face rău copilului lor.
Întrebarea este: de ce apar aceste gânduri? Aceste gânduri fac parte din răspunsul natural al creierului la stres și sunt deosebit de frecvente în perioadele de mare stres, cum ar fi după naștere. Această perioadă este extrem de grea pentru mulți părinți, între lipsa somnului, plânsul neîncetat și îngrijorările legate de bunăstarea bebelușului lor. Anxietatea de a nu fi suficient de bun și de a nu satisface nevoile sugarului poate fi, de asemenea, un declanșator. Deși cultura populară tinde să idealizeze maternitatea și perioada nou-născutului, realitatea este mult mai complexă și adesea copleșitoare pentru proaspeții părinți. Dintr-o perspectivă evolutivă, aceste gânduri ar putea avea o funcție protectoare. Creierul uman este conectat să anticipeze pericolul, iar aceste gânduri pot fi văzute ca o formă de supraprotecție ca răspuns la o situație percepută ca vulnerabilă. În momentele de stres intens, cum ar fi în primele luni de viață parentală, creierul nostru poate genera așadar gânduri extreme (de exemplu, imaginându-ne să ne rănească copilul) pentru a întări vigilența și pregătirea în fața riscurilor. Este un mecanism care, pe parcursul evoluției, ar fi servit pentru a menține o atenție maximă asupra siguranței celor mai vulnerabili, sugarii. Deci, deși aceste gânduri pot fi supărătoare, ele ar trebui înțelese ca un răspuns normal și chiar înrădăcinate evolutiv în modul în care ne confruntăm cu stresul.
O idee cheie de reținut este că gândurile nu sunt acțiuni. Studiul amintit a relevat în special că, deși 44% dintre mame au avut gânduri de violență față de copilul lor, doar 2,6% dintre ele au raportat că au avut un comportament agresiv față de copilul lor. Cu alte cuvinte, aceste gânduri intruzive nu sunt un semn de avertizare al abuzului real. Acest lucru demonstrează că a avea gânduri negative sau înfricoșătoare nu înseamnă că vei acționa după ele. De asemenea, este important de menționat că această distincție între gândire și acțiune este crucială. Psihologii clinicieni au subliniat de mult faptul că gândurile nu sunt neapărat legate de comportamentele reale. Această realizare poate veni ca o ușurare pentru mulți părinți noi, care se pot simți vinovați sau îngrijorați atunci când se confruntă cu aceste gânduri tulburătoare.
Deși aceste gânduri intruzive sunt comune și normale, există riscuri dacă cineva începe să se îngrijoreze excesiv de existența lor. Dacă un părinte începe să interpreteze aceste gânduri ca semne că este un părinte rău, poate înrăutăți situația. El poate ajunge la tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC), care este destul de comună în perioada postpartum. Această tulburare se caracterizează prin gânduri obsesive și comportamente repetitive. Cu cât un părinte se concentrează mai mult asupra acestor gânduri nedorite și le atribuie un sens negativ, cu atât mai mult poate duce la o spirală de stres și anxietate. Prin urmare, este esențial să nu zăboviți prea mult timp asupra acestor gânduri și să înțelegeți că ele fac parte dintr-o reacție umană normală la stres. În schimb, concentrarea asupra gestionării stresului și îngrijirii de sine poate ajuta la reducerea frecvenței și intensității acestor gânduri.
În marea majoritate a cazurilor, gândurile intruzive sunt doar o fază trecătoare și nu provoacă un pericol real. Cu toate acestea, există și excepții. Dacă un părinte începe să dezvolte un comportament agresiv efectiv față de copil sau dacă gândurile sunt însoțite de iluzii sau comportamente periculoase, poate fi necesar să caute ajutor profesional. Aceasta poate include monitorizarea terapeutică sau consultarea psihiatrică. TOC postpartum este, de asemenea, un factor de care trebuie să fii atent. Dacă gândurile intruzive devin persistente și interferează cu viața de zi cu zi a părinților, este necesar un sprijin adecvat.
Loading ...
