Cunoscute pentru că înghit orice se apropie prea mult, găurile negre ar putea fi capturate și de stele nou formate fără a le distruge, potrivit unui nou studiu, publicat în The Astrophysical Journal. Aceste obiecte mici cuibărite în nucleele lor, numite „găuri negre primordiale”, sunt considerate potențiale candidate pentru materia întunecată.
Găurile negre se manifestă în diverse moduri, rezultate din moartea stelelor sau ca monștri supermasivi ascunși în inimile galaxiilor. O teorie veche sugerează că multe dintre aceste obiecte, numite „găuri negre primordiale”, s-ar fi putut forma și în primele faze după Big Bang. Aceste obiecte sunt considerate potențiali candidați pentru explicarea materiei întunecate. Ideea se bazează pe proprietățile lor gravitaționale. Materia întunecată este o formă invizibilă de materie care pare să influențeze gravitația, dar nu poate fi observată direct.
Găurile negre primordiale, dacă ar exista, ar fi împrăștiate în tot Universul încă din primele faze de după Big Bang. Prezența lor, chiar și în cantități mici, ar putea contribui la masa totală a Universului și ar putea influența mișcările galaxiilor și stelelor prin gravitația lor. Oamenii de știință au observat că mișcările galactice nu corespund cu ceea ce ar fi de așteptat luând în considerare numai masa vizibilă (stele, gaz etc.). Ideea este că masa suplimentară furnizată de găurile negre primordiale ar putea explica apoi aceste observații, oferind astfel o posibilă explicație pentru natura materiei întunecate.
Desigur, stabilirea confirmării existenței obiectelor invizibile rămâne o provocare, dar acest lucru ar putea fi posibil prin interacțiunile acestora cu alte obiecte. Însuși Stephen Hawking, de exemplu, a prezentat odată ideea că stelele nou formate ar putea capta mici găuri negre primordiale, cu o masă aproximativă asemănătoare cu cea a unui asteroid, în circumstanțe excepționale. Ei ar fi apoi cuibărit în centrul lor. Ar putea stelele și găurile negre să coexiste într-adevăr armonios? Pentru a afla, cercetătorii au dezvoltat modele pentru a studia evoluția acestor „stele Hawking”, așa cum sunt numite, prin varierea maselor inițiale ale găurilor negre. Spre marea lor surpriză, aceste obiecte s-au dovedit a fi mai stabile decât se aștepta, făcând aproape imposibilă detectarea lor din exterior. „Stelele cu o gaură neagră în centru pot trăi surprinzător de mult”, a spus Earl Patrick Bellinger, autorul principal al studiului. „Soarele nostru ar putea avea chiar și o gaură neagră la fel de masivă ca planeta Mercur în centrul său, fără ca noi să ne dăm seama.” Există o metodă ar putea permite astronomilor să detecteze aceste stele care ascund găurile negre. Într-o astfel de configurație, gaura neagră ar induce modele distincte de convecție în interiorul stelei, oferind posibilitatea detectării utilizând o tehnică numită asteroseismologie. În esență, această metodă implică studiul modului în care undele sonore trec prin stele și afectează luminozitatea suprafețelor acestora.
În prezent, aceasta este doar o teorie, dar repercusiunile detectării unei astfel de stele ar fi considerabile. Aceasta ar marca, pe de o parte, prima confirmare a existenței găurilor negre primordiale și, pe de altă parte, ar rezolva enigma materiei întunecate. În concluzie, posibilitatea ca stelele să poată adăposti găuri negre primordiale în centrele lor deschide noi perspective fascinante în cercetarea materiei întunecate. Aceste „stele Hawking”, stabile, care conțin găuri negre din primele secunde după Big Bang, ar putea explica anumite anomalii gravitaționale observate în Univers. Deși această teorie rămâne de confirmat, tehnici precum asterosismologia ar putea face posibilă într-o zi detectarea acestor stele misterioase. Dacă se va dovedi, această descoperire ar putea revoluționa înțelegerea noastră despre materia întunecată și găurile negre primordiale, oferind răspunsuri la unele dintre cele mai mari mistere cosmologice.
