În 2010, telescopul spațial Fermi ne-a arătat că galaxia noastră are doi lobi. Nu știm care a fost fenomenul cosmic care i-a produs, dar acum avem o teorie.

 

În 2010, datele transmise de telescopul spațial Fermi, care este sensibil în zona radiațiilor gamma, arătau că din centrul galaxiei noastre se ridicau doi lobi (sau, dacă vreți, două bule) alcătuiți din particule încărcate electric care se deplasează rapid și, drept consecință, emit radiații gamma. Fiecare dintre acești lobi se ridică la circa 25.000 de ani distanță față de centrul galaxiei noastre.

 

Calea Lactee are doi lobi care emit radiații gamma.

Nu se cunoaște exact care este fenomenul care a produs aceste două structuri gigantice, dar se crede că la originea lor a fost o catastrofă cosmică, petrecută în urmă cu aproximativ zece milioane de ani.

În ediția online a Monthly Notices of the Royal Astronomical Society a fost publicat, pe 5 martie, un articol în care este prezentată o ipoteză spectaculoasă privitoare la mecanismele care au dus la apariția celor doi lobi ai Căii Lactee. Titlul articolului este unul foarte sugestiv: ” Can a satellite galaxy merger explain the active past of the Galactic Centre?” (Trecutul activ al centrului galactic ar putea fi explicat prin fuziunea cu o galaxie satelit?)

Știm că în centrul galaxiei noastre se află o gaură neagră supermasivă, cu o masă echivalentă cu cea a câtorva milioane de Sori. Mai știm că în jurul Căii Lactee orbitează un număr de galaxii pitice. Conform scenariului prezentat în noua teorie, în urmă cu miliarde de ani o galaxie pitică a intrat în coliziune cu Calea Lactee. După alte miliarde de ani, gaura neagră uriașă, aflată în centrul galaxiei pitice, a fuzionat cu gaura neagră supermasivă din centrul galaxiei noastre. Cataclismul produs în urma fuziunii a fost unul foarte greu de imaginat. Stelele aflate în apropierea centrului galactic au fost, pur și simplu, împrăștiate. Din acest motiv, în centrul galaxiei noastre nu există stele ”bătrâne”. Ele s-au risipit. Pe de altă parte, ciocnirea celor două găuri negre a provocat o  undă de șoc, care a făcut ca o parte din norii interstelari să ”coaguleze” în stele noi. O parte din gazul interstelar aflat în vecinătatea evenimentului, a fost expulzat, sub acțiunea forțelor uriașe, generate în timpul fuziunii celor două găuri negre. Acest gaz a format cei doi lobi ai Căii Lactee, pe care i-a descoperit telescopul spațial Fermi.

Mark Morris, cercetător la Universitatea California, declara pentru New Scientist, referindu-se la teoria pe care am prezentat-o foarte pe scurt, că ”Această ipoteză este foarte valoroasă”, dar atrăgea atenția asupra faptului că sunt necesare măsurători suplimentare pentru ca ea să fie confirmată. Autorii lucrării propun ei înșiși un test pentru confirmarea teoriei. Tamara Bogdanović, una dintre coautoarele articolului publicat în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, povestea pentru New Scientist: ”[În urma fuziunii celor două găuri negre] ar fi rezultat expulzarea a circa 1.000 de stele din centrul galaxiei nostre. Aceste stele călătoresc în continuare prin spațiu, la aproximativ 10.000 de ani lumină distanță față de orbitele inițiale.” Autorii noii teorii caută acum aceste stele călătoare printre datele obținute de Sloan Digital Sky Survey.

Confirmată, sau nu, noua ipoteză este o adevărată provocare pentru imaginația umană. Încercați și dv. Sunteți la bordul navei stelare Entreprise…

Pentru a vă ajuta, va invităm să urmăriți un scurt documentar despre lobii galaxiei noastre, descoperiți de către telescopul spațial Fermi

Sursa: Can a satellite galaxy merger explain the active past of the Galactic Centre? (Monthly Notices of the Royal Astronomical Society), New Scientist