Am fost la Londra pentru a vizita o expoziție neobișnuită, prin care Siemens își exprimă, într-un mod interactiv și foarte educativ, viziunea despre cum ar trebui să arate orașele sustenabile ale viitorului foarte apropiat.
Deși a fost finalizată în 2012, „The Crystal” pare o construcție SF concepută pentru… anul 2050. După cum îi spune și denumirea, este o operă de artă arhitecturală inspirată din lumea cristalelor. Din orice unghi ai privi-o, rămâi surprins de modul în care se întretaie suprafețele vitrate generoase. lar când ești în aer, într-o cabină a „gondolei” concepute în apropiere, ai pur și simplu impresia că pe malul Royal Docks al Londrei a aterizat un OZN neverosimil.
Imaginile, însă, sunt departe de a exprima sentimentul de bulversare pe care îl ai cand vezi „The Crystal” în carne și oase (pardon, mai potrivit e să spun metal și sticlă…). lar când afli că această clădire a fost ridicată doar într-un an și jumătate sau că energia electrică provine exclusiv din surse solare (în ploioasa Anglie!) și pompe geotermale, realizezi că ideea de „mod de viață sustenabil în mediul urban” este pe deplin posibilă.
Cei de la Siemens au dotat această construcție cu o sumedenie de tehnologii verzi, așa încât nu ar trebui să ne mire că „The Crystal” este prima clădire din lume care a primit cele mai înalte distincții în materie de standarde de certificare eco: conform normelor BREEAM are titulatura de top „Outstanding” (în traducere, „excepțional”), iar în cazul normelor LEED vorbim de cel mai înalt calificativ, „Platină”. Între noi fie vorba, cei de la Siemens consideră că „The Crystal” chiar depășește, în anumite privințe, punctajele maxime ale celor două instituții care analizează sustenabilitatea clădirilor.
Motivele pentru care există „The Crystal”
Intrând puțin mai în detaliu, „The Crystal” reprezintă un melanj interesant de concepte: este o clădire de birouri funcțională, dedicată în primul rând diverselor departamente Siemens; este o expoziție fantastică, în special pentru elevi; este un spațiu dedicat evenimentelor; este un laborator de studiu al soluțiilor tehnologice implementate.
Probabil acum este momentul să răspund la o întrebare: „de ce a construit Siemens această clădire ciudată?”. În care a investit nu mai puțin de 35 de milioane de euro, o sumă importantă raportată la suprafața de 6.000 de metri pătrați ocupată de acest proiect.
Ei bine, poate nu stiați, dar pe plan global numărul oamenilor care locuiesc în orase crește cu cel puțin un milion pe săptămână, adică anual populația urbanizată crește cu circa 50 de milioane de locuitori. În momentul de față, se estimează că dezvoltarea infrastructurii urbane mondiale costă anual circa 2 trilioane de euro, iar 80% din economia globală provine din activitățile și serviciile desfășurate în orașe și metropole.
Cu alte cuvinte, societatea umană modernă este puternic urbarnizată. Ceea ce aduce, însă, și niște dezavantaje: două treimi din consumul global de energie este „mâncat” de orașe, acestea făcându-se responsabile de 70% din emisiile globale de gaze cu efect de seră, atât din cauza poluării cauzate de trafic, dar mai ales din cauza clădirilor. Aici intervine rolul „The Crystal”: de a implementa și testa soluții tehnologice avangardiste, care să reducă semnificativ „foamea” de energie a clădirilor în care ne petrecem o mare parte din viață.
De ce este „The Crystal” atât de eficientă
Meniul tehnologic al acestei clădiri-OZN este atât de avansat, încât emisiile de CO2 sunt cu 65% mai scăzute decât în cazul unei clădiri de birouri similare, dar care înglobează soluții convenționale. Siemens susține că „The Crystal” este o clădire „total electrică”: de sus, din cabina gondolei de care aminteam la început (e o călătorie pe care v-o recomand!), se observă ușor că două treimi din acoperiș sunt acoperite cu panouri fotovoltaice, acestea asigurând 20% din necesarul de energie al clădirii. Există și câteva baterii de panouri solare termale, 20% din apa caldă provenind de aici, restul fiind încălzită de pompele de căldură.
Apropo de apă, forma ciudată a acoperișului mai are un rol: captează într-un mod cât mai eficient apa de ploaie, pe care o stochează într-un rezervor subteran. Practic, după ce trece printr-un proces de filtrare, această apă asigură circa 85% din consumul anual de apă din „The Crystal”. Mai mult, după utilizarea apei potabile, aceasta reintră într-un sistem de reciclare internă, fiind utilizată pentru wc-uri, ceea ce duce la alte economii deloc neglijabile de energie și de apă potabilă.
Revenind la electricitate, în cazul clădirilor convenționale o mare cantitate este consumată pentru sistemele de încălzire și climatizare (asta când nu sunt utilizate generatoare proprii, bazate pe arderea combustibililor fosili). În cazul „The Crystal”, încălzirea și răcirea se bazează pe tehnologia pompelor de căldură geotermale – sistemul conceput de Siemens este foarte complex, presupunând nu mai puțin de 199 de conducte subterane, care ajung până la 150 de metri adâncime, iar lungimea lor totală se cifrează la 17 km (!).
Încălzirea și răcirea clădirii sunt ajutate de un sistem avansat de recirculare a aerului în clădire, precum și de sisteme de recuperare a energiei calorice (până la 60%). Dar și modul de concepere a structurii din sticlă are un rol important. „The Crystal” nu arată a OZN doar de amorul artei: geamurile triplu-stratificate, pe lângă avantajele în materie de rezistență structurală și insonorizare, lasă să pătrundă în interior 70% din lumina naturală (ceea ce ajută la economisirea energiei electrice pentru iluminatul interior), dar permit accesul a numai 30% din radiația solară (ceea ce necesită un consum mai mic de energie pentru sistemul de climatizare, deoarece se evită încălzirea peste limite a interiorului).
Toate aceste economisiri de energie și eficientizări ale funcționării diverselor sisteme nu ar fi posibile fără un management electronic: „Siemens Building Management System” se bazează pe datele primite de la 3.500 de senzori, intervenția umană fiind minimă – în mod uzual, aparatul administrativ al clădirii se bazează pe doar câțiva tehnicieni. În mod interesant, am avut privilegiul să umblăm prin zonele „Restricted Access”, unde am observat cum toate instalațiile sunt aranjate pentru un acces cât mai rapid în caz de necesitate. Nu a fost o parte interesantă a turului, dar a fost foarte utilă pentru a înțelege cam ce „utilaje” se ascund în spatele eficienței foarte bune.
Ce mai înseamnă „The Crystal”
Ok, poate că descrierile cam tehnice de până acum v-au plictisit. Dar rezultatul acestor tehnologii s-a tradus în gradul mare de confort pe care l-am resimțit oriunde în clădire. Deși afară era o vreme mohorâtă specific londoneză, cu stropi reci care-ți atacau fața și o briză ce-ți băga frigul în oase, atmosfera generală în „The Crystal” (fie că vorbim de zonele de birouri ori de zona de expoziție) era realmente foarte plăcută: confort termic adecvat (nici prea frig, nici prea cald, ci taman bine pentru cum eram îmbrăcat), lipsa unor curenți de aer neplăcuți, luminozitate optimă cam în orice punct al clădirii și o curioasă atenuare a zgomotelor, chiar și în zonele unde mă așteptam la efectul de ecou.
Trebuie să vă rețin atenția cu zona de expoziție, deși sunt conștient de inutilitatea cuvintelor – această zonă trebuie explorată personal, de fiecare în parte, deoarece are foarte multe informații vitale de comunicat. De fapt, m-am răzgândit: nu o să vă povestesc ce găsiți în spațiul expozițional din „The Crystal”. E suficient să vă spun că e plin de copii și de tineri, că profesori de la școlile din toată Anglia fac excursii cu clasele la „The Crystal”, unde copiii sunt lăsați… de capul lor!
Bun, exagerez, evident că sunt ținuți sub observație (mai „din umbră”…), însă e important de remarcat că toate panourile și displayurile sunt concepute într-un mod interactiv foarte bine gândit din punct de vedere didactic – atât de bine, de fatp, încât le recomand și adulților să-și „piardă” timpul aici. În joacă, ajungi să înțelegi, mai bine decât aș putea explica eu, care e treaba cu energia eoliană, cum funcționează energia solară, cât de important este managementul integrat al localităților și interacțiunea dintre diferitele entități (aici se apelează la un fel dejoc de strategie, care implică mai mulți jucători – de fiecare dată am eșuat lamentabil și am adus orașul la faliment, of!) și multe alte lucruri.
Pentru orice eventualitate, sunt pregătiți să intervină și un-fel-de- ghizi, dar rareori este nevoie de ei. Ce m-a frapat pe mine în acest spațiu expozițional: o proiecție de-a dreptul SF a viziunii celor de la Siemens privind orașul sustenabil al viitorului. De la mega-eoliene plasate pe zgârie-nori la blocuri „învelite” în structuri fotovoltaice, de la ferme verticale plasate în interiorul orașelor până la idei inedite pentru infrastructura de transport, de la touchscreen-urile integrate în ferestrele caselor sau în geamurile trenurilor până la guvernarea participativă a fiecărui cetățean grație aplicațiilor dedicate… ce mai, scriitorii și scenariștii SF ar trebui să se inspire de la inginerii Siemens!
Finalul e doar un început
„The Crystal” pot spune că mi-a depășit așteptările. De la modul futurist în care arată și tehnologiile eficiente pe care le înglobează până la modul interactiv în care pregătește și stimulează imaginația noilor generații pentru un viitor sustenabil, această clădire-OZN e un model pe care l-aș vrea replicat în cât mai multe țări de pe mapamond.
Este, practic, dovada că tehnologia poate și trebuie să funcționeze cu un impact cât mai mic asupra mediului – ceea ce, în definitiv, ne ajută pe noi, oamenii, să avem o viață cu adevărat prosperă. Îmi doresc doar atât: cât mai mulți dintre voi să ajungeți să vizitați „The Crystal” (în ciuda Brexit-ului…). Sunt sigur că experiența va fi bogată și vă va influența pozitiv viața.
