În București, capitala țării, s-a înregistrat cea mai mică prezență la votul pentru alegerea primarilor și consilierilor. Analiștii politici vor continua să dezbată rezultatele alegerilor și tot felul de idei legate de politică. Eu, însă, nu sunt analist politic. Sunt un simplu cetățean, uimit și, totodată, mâhnit că asist la un nou examen ratat de spirit civic.
Scriitorului Mark Twain i se atribuie un citat: ”Dacă votul ar face vreo diferență, nu am fi lăsați să votăm”. Mesajul destul de clar al acestui citat este că n-are rost să mergi la vot. Mesaj respectat de două treimi dintre cei cu buletin de București, care în duminica de 5.06.2016 au decis să nu calce pragul secțiilor de vot.
Și totuși, lumea se plânge că populația s-a manelizat, că educația e la pământ, că sistemul sanitar e groaznic, că infrastructura e depășită, că tot felul de probleme. Și, mai ales, că oamenii care trebuie să se ocupe de administrația orașului sunt hoți, sunt incompetenți, sunt oricum, numai interesați de eficiență și evoluție nu. Păi…
… cum ajung oamenii ăștia nepotriviți în aceste poziții sensibile? Simplu: cu concursul cetățeanului care votează niște partide și niște personaje care să dirijeze și să controleze sistemul. E, de fapt, o confruntare a două sau mai multe opinii, trăgând în balanță principiul cantitativ – cei mai mulți au dreptate. Chiar dacă nu au.
Iar aici îl aduc în discuție pe filozoful și politicianul Edmund Burke, ale cărui cuvinte răzbat foarte clar după două secole: „Singurul lucru necesar pentru ca răul să triumfe este ca oamenii buni să nu facă nimic”. Atât de logic!
Românii au un corespondent hilar pentru acest citat: „Țara arde și baba se piaptănă”. În traducere – dacă preferi miserupismul în locul implicării, chiar tu vei fi cel care va suporta consecințele negative ale lipsei de acțiune.
De votul meu, al tău, al nostru depinde viitorul sistemului de educație. Care ar trebui să dea naștere unor minți luminate, unor oameni inteligenți și capabili să contribuie la evoluția societății. Deci și evoluția mea, a ta, a noastră. Dacă nu votezi, periclitezi acest deziderat, al evoluției umane, până la urmă. Iar dacă votezi, dar nu în cunoștință de cauză și fără a fi informat corect, dai o mare șansă involuției. Și lași deschisă portița oportuniștilor.
Atitudinea eronată față de actul votării în sine ne transformă, de fapt, din cetățeni care ne putem impune un punct de vedere în masă de votanți, mai mult sau mai ușor de manipulat de către niște grupuri de interese mascate de factorul politic. E foarte simplu. Și astfel politica se transformă dintr-un instrument de gestionare civilizată a societății într-un joc nătâng de numărat oile votante, de statistici sforăitoare și procente seci.
Iar cifrele, din păcate, tind să îi facă pe oameni cinici. Lucru mult prea vizibil la actuala clasă politică. În urma votului ar trebui să câștige cetățeanul – însă nu vedem decât un teatru al învingătorilor și învinșilor pe o scenă care parcă e total ruptă de lumea reală a locuitorilor care au nevoie de școli renovate, spitale curate, poluare redusă, etc. I-am votat, iar acum urmează să asistăm la cinismul împărțirii discreționare a banului public, cinismul înavuțirii peste noapte fără scrupule, cinismul construirii unui sistem care să subjuge cetățeanul în favoarea corupției și nepotismelor.
Sună exagerat? Foarte bine – pentru că, iată, cinismul politicianului nu e altceva decât efectul miserupismului votantului. Evident, lucrurile sunt mult mai complexe, iar analiștii pot veni cu o grămadă de argumente și explicații. Dar, în final, rămâne rezultatul unei alegeri: decizia de a vota sau nu. Cu cine, e deja altă poveste.
Votul rămâne o importantă unitate de măsură a gradului de civilizație în societatea modernă actuală. Votezi – crești șansele de a schimba (de preferat în bine) lumea în care trăiești. Nu votezi – îți subminezi viitorul. Practic, Bucureștiul a dovedit în ziua votării că nu e pregătit să primească titulatura de „capitală modernă”. Iar bucureșteanul că nu e nici pe departe așa de educat cum îi place să creadă.
Nici nu contează rezultatele votului. Simplul fapt că doar 30% dintre cei cu drept de vot au decis să-și exercite acest drept ne arată că 70% dintre locuitorii capitalei nu înțeleg importanța acestui drept.
Oare din cauză că spiritul civic nu se „predă” nici acasă, nici la școală, nici pe facebook și nici la televizor? Cel mai probabil. Deci singurul antidot este educația. Așa încât vă rog un lucru pe cei care ați fost la vot, ca mine: haideți să nu-i blamăm pe cei care nu au votat, ci să depunem efortul să-i ajutăm să înțeleagă care e rolul acestei acțiuni. Poate, în timpul acestui proces, evoluăm cu toții. Poate.
