Dacia este cea mai cunoscută marcă auto low-cost de pe mapamond. Iar Duster este considerat cel mai ieftin SUV din lume. Însă, în cazul ediției speciale Duster Connected by Orange, termeni precum „low-cost” sau „ieftin” devin insignifianți. Asta deoarece acest Duster se dovedește un all-rounder foarte bine adaptat pentru aproape oricine.
Am avut ocazia să ne convingem de acest lucru cu ocazia ediției-pilot a Academiei de vară Samuel von Brukenthal, de la Avrig, un proiect pe care Academia S&T își dorește să îl transforme în cel mai important din domeniul taberelor de vară pentru tinerii și copiii pasionați de științe și dornici să-și deschidă orizonturile cunoașterii.
Partenerii de drum ai echipei Știință&Tehnică au fost două dintre cele mai apreciate modele Dacia în acest moment: SUV-ul Dacia Duster în ediția specială Connected by Orange, respectiv van-ul Dacia Dokker în versiunea particularizată Stepway. Ne vom concentra atenția asupra lui Duster, pentru că, veți vedea, are destul de multe lucruri în comun cu acțiunea noastră.
Imagine și aspect
Despre Dacia Duster nu prea mai sunt multe de spus: nu mizează pe frumusețe, ci pe un puternic sentiment de robustețe și pragmatism, anunțând încă de la prima privire că e o mașină făcută să „reziste la tăvăleală”. Pachetul simplist este dominat de bosajele proeminente ale roților, așa cum peisajul avrigean e dominat de colinele de la poalele Munților Făgăraș.
Poate părea o comparație metaforică forțată, dar ideea de bază este că Duster te face să te gândești invariabil la aventuri pe coclauri, unde să scapi de cotidian și de grijile zilnice. Caz în care nu te mai interesează look-ul trendy, ci caracteristicile cât mai bune de trecere și capacitatea pragmatică de a face față terenului accidentat.
De altfel, prin Academia Samuel von Brukenthal exact asta urmărim și noi: să scăpăm de „meandrele concretului” unui sistem de învățământ arhaic și să ajutăm mințile tinere să acceadă la informații diversificate, prezentate de oameni deschiși la minte, într-un mod interactiv și atractiv. Totul pentru ca, ulterior, acești tineri să depășească obstacolele unei societăți încă departe de nivelul de civilizație pe care mulți ni-l dorim.
Cum ar veni, în lipsa unor „autostrăzi” pentru inteligența de care dispune România, ne-am „făurit” prin această Academie de vară propriul „Duster” cu care vrem să-i facem pe copii și studenți să depășească „hârtoapele” mentalității învechite. V-am plictisit cu metaforele?
Interior și spirit practic
Personal, cunosc foarte bine Duster-ul încă de la prima sa apariție în public și am făcut până acum mii de kilometri cu diversele sale versiuni, într-o mulțime de teste în toți acești ani. Recunosc, inițial și eu, la fel ca mulți alții, am avut tendința de a critica stilul conservator și simplist al interiorului sau, mai ales, plasticele și finisarea foarte modeste. În ciuda faptului că pe cartea de vizită a mașinii stă scris „low-cost”.
Însă inginerul auto din mine a ajuns să depășească repede aceste mofturi, înțelegând necesitatea compromisurilor pe care au fost nevoiți să le facă inginerii la capitolul impresii tactile, olfactive sau vizuale. Am spus mai devreme: Duster te face să înțelegi din prima că e făcut să „reziste la tăvăleală”, deci materialele flatante nu-și au locul din moment ce vor avea de a face, în multe situații, cu praf, noroi, zăpadă, mâzgă, etc.
E mult mai important că butoanele și afișajele sunt mari și vizibile, că scaunele sunt generoase, că bancheta e foarte spațioasă chiar și pentru trei pasageri ori că portbagajul are o capacitate foarte bună de încărcare. Practic, deși Duster e genul de SUV-uleț de categorie mică spre compactă, la interior ajunge să rivalizeze, ca spațiu, cu SUV-uri de categorie medie sau chiar mare. Iar ăsta e un rezultat remarcabil al inginerilor.
De fapt, în această privință, a feelingului oferit de mașină când intri în ea, lucrurile sunt destul de similare cu opinia generală despre școala românească: anacronică și învechită, cu profesori rămași în urmă și dezinteresați sau cu elevi neperformanți și fără potențial. Nimic mai greșit! Din toate peregrinările prin școlile din România, cu ocazia conferințelor Academiei S&T, am constatat (cu stupoare, aș putea spune) că preconcepțiile dăunează grav imaginii de ansamblu.
Potențialul din învățământul românesc, așa, în hainele sale „low-cost” și cu posibilitățile sale actuale modeste, este uriaș. Foarte mulți elevi din școlile românești sunt mult mai deștepți decât credem. Și foarte mulți profesori sunt mult mai inimoși decât ne-am aștepta. Iar lucrurile astea se văd odată ce aceștia ies din „închisoarea” unui sistem învechit și sunt puși în fața unor idei și subiecte care le provoacă mentalul și imaginația. Din păcate, societatea preferă să devoreze doar exemplele negative, de unde și percepția generală greșită.
Terminând periplul metaforic, despre Duster pot spune că, într-adevăr, la prima vedere pare să nu-ți îndeplinească așteptările în privința vieții la bordul mașinii. Asta până când nu începi să descoperi niște surprize care nu prea au nimic în comun cu termenii „low-cost” și „ieftin”.
Cele mai interesante dotări ale lui Duster
După cum spuneam și la început, principalul partener de drum al echipei S&T a fost ediția specială Duster Connected by Orange. Care, în acest moment, este cea mai dotată versiune a acestui SUV. Iată ce dotări și echipamente atrag atenția cel mai mult.
Sistem Wi-Fi on-board
Sună mai cool decât în realitate, dar, recunosc, e o chestie la care nu prea te aștepți când spui „Dacia”. Acest Duster vine standard cu un device simplu, care se conectează la priza de 12V și e dotat cu un sim de date Orange, care îți oferă un abonament de 12 GB de trafic de internet pe lună, timp de 24 de luni.
Pont: înainte de a-l băga în priză, e bine să-ți notezi parola, inscripționată la bază… După aceea trebuie să ții apăsat câteva secunde pe singurul buton, care începe să pâlpâie cu o lumină roșie, indicând că își caută semnalul. Odată ce butonul s-a făcut verde, hotspot-ul poate permite conectarea a până la 10 (!) dispozitive simultan – deci nu e nicio problemă dacă fiecare din cei 5 pasageri are câte două telefoane sau câte un telefon și o tabletă.
În ce privește semnalul, câtă vreme ești într-o arie bună de acoperire, e ca și cum ți-ai folosi datele de pe propriul abonament de smartphone. Evident, nu e recomandabil ca șoferul să utilizeze telefonul în timpul mersului, dar ceilalți pasageri se pot delecta fără griji – cu excepția cazurilor în care semnalul e mult prea slab, cum ni s-a întâmplat în multe locuri pe Valea Oltului. În zonele urbane, însă, 4G-ul zbârnâie, așa încât pe drumul de la București la Avrig am postat multe imagini pe pagina de FB a Știință&Tehnică.
Există și un revers al medaliei: faptul că, la fiecare oprire și repornire a mașinii, trebuie restartat și device-ul Wi-Fi. Să-i spunem compromis din categoria low-cost, deși nu cred că ar fi fost foarte scump un astfel de device cu un mic acumulator integrat. Cât despre raza de acțiune a hotspot-ului, semnalul scade brusc odată ce te-ai depărtat la mai mult de un metru de mașină. Nu e o problemă, pentru că, oricum, device-ul e gândit pentru cei din mașină.
E necesar un astfel de dispozitiv pe Duster? Nu neapărat, mai ales dacă ne gândim că, în afara zonelor urbane, aria de acoperire a semnalului pentru date nu e așa de convingătoare. Totuși, e un pas neașteptat pentru o mașină auto-declarată ieftină, mai ales într-o lume auto în care extrem de puțini producători oferă așa ceva. Să vedem dacă următoarea generație a sistemului Media Nav nu va avea inclusă această funcție de Wi-Fi.
Cameră pentru mersul înapoi
Ei bine, dacă device-ul Wi-Fi e o surpriză plăcută, această cameră pentru mersul înapoi e o surpriză care te lasă cu gura căscată. Și spun asta în condițiile în care un astfel de sistem de asistență la mersul cu spatele e departe de a fi generalizat în domeniul mașinilor mai abordabile, rămânând o dotare mai mult sau mai puțin scumpă pentru mașinile din eșaloanele superioare de preț.
Dat fiind că Duster Connected by Orange beneficiază standard de senzori de parcare în spate, unii ar putea spune că o astfel de cameră e redundantă. Nu e așa – Duster e o mașină bună în offroad, iar această cameră e de un real ajutor când trebuie să faci manevre în spații înguste, prin pădure sau printre diverse obstacole de pe coclaurile unde te-ai aventurat.
Există, însă, și un revers al medaliei: rezoluția camerei este foarte slabă, în spiritul sintagmei „low-cost”, iar unghiul de acoperire insuficient de amplu. Chestii care se simt din plin când vrei să ieși cu spatele dintr-o parcare „în spic”, iar vizibilitatea este obstrucționată de mașinile parcate în paralel – în acest caz, nu prea te poți baza pe serviciile acestei camere.
Totuși, e un pas înainte faptul că o astfel de cameră a fost integrată cu sistemul multimedia. Așa cum ar trebui să ni se pară foarte normal ca elevii să primească la școală tablete dedicate învățării, prin intermediul cărora să aibă acces mult mai rapid și mai facil la informații. E cazul să scoatem la pensie manualele tipărite, că doar suntem în secolul XXI.
Sistem start/stop automat pentru motor
Iată încă o chestie pe care nu o puteam asocia cu sintagma „low-cost” până acum: sistemul care să asigure oprirea automată a motorului când ești la semafor sau în ambuteiaje, respectiv pornirea automată când ai apăsat pedala ambreiajului. O idee nu neapărat nouă, dar a cărei eficiență m-a convins de-a lungul vremii, în toate mașinile testate care beneficiau de așa ceva.
Avantajele în materie de reducere a consumului sunt cele mai mari în mediul urban. Ca exemplu, într-un periplu de aproape 40 km prin aglomerația din București, consumul mediu indicat de computerul de bord a fost de numai 4,8 litri/100 km. Asta mai mult datorită sistării funcționării motorului diesel la opriri decât datorită stilului cuminte de mers.
Pentru cei mofturoși, care sunt agasați de opririle și pornirile repetate ale motorului există și un buton care anulează funcționarea acestui sistem. Dar, sincer, mi se pare o prostie, pentru că e mult mai logic ca, în momentul când stai pe loc, și motorul să ia o pauză. Gândiți-vă puțin la cât de mult carburant se irosește doar stând pe loc, la semaford, dar și la câtă poluare degeaba se produce astfel. Așa că eu vă rog să nu folosiți acel buton…
… decât în cazul în care sunteți în offroad. În acest caz, sistemul de oprire/pornire automată devine un „călcâi al lui Ahile” în anumite situații, când trebuie jonglat cu accelerația și ambreiajul. M-am pomenit de vreo două ori, pe povârnișuri cu pietre udate de ploaie, că motorul mi s-a oprit ca unui elev pe mașina de școală în primele minute. Chiar și pe șosea am pățit-o, semn că acest sistem nu e infailibil – dar, sincer, în 99% din timpul de funcționare e de apreciat.
Ceea ce mă duce iar cu gândul la elevii și profesorii români. Cum ar fi dacă pauzele ar fi mai dese, iar orele mai scurte? I-am auzit pe mulți spunând că „ora de 50 de minute” nu mai e de actualitate în noile condiții, cu informații dense și necesitatea de a analiza și înțelege acele informații primite. Și poate și profesorilor le-ar face bine să aplice un principiu „start/stop automat”, momente în care să aibă un feedback real din partea elevilor. Sunt multe chestii de detaliu care trebuie discutate, nu-i așa?
Sistem Media Nav cu touchscreen de 7”
Sistemul multimedia și de navigație Media Nav nu mai e demult o noutate pentru Dacia. E, totuși, lăudabil că pe această ediție specială Duster Connected by Orange e oferit standard, nu opțional. Mă rog, pe versiunile inferioare costă suplimentar 290 euro, ceea ce, pentru lumea auto, e un preț excelent pentru un sistem de navigație cu ecran tactil.
Aș mai menționa faptul că acest sistem Media Nav, deși e ieftin, nu e low-cost: responsivitatea displayului la atingere e foarte bună, meniul e intuitiv, bazându-se pe culori logice și icon-uri intuitive, grafica generală a navigației e ușor de înțeles, iar portul USB citește foarte rapid stick-urile de muzică.
Singurul neajuns al acestui sistem ține de poziționarea cam joasă pe consolă, ceea ce afectează atenția la condus. E doar un alt compromis dictat de conceptul „low-cost” al mașinii. Așa cum și sistemul educațional de la noi e și el plin de compromisuri, care, în ciuda diverselor inițiative de reorganizare, rămân cumva în postura de buturugi care blochează avansul carului mare (da, știu, din nou metafore…).
Cum merge și cum se comportă Duster
La acest capitol, lucrurile sunt destul de clare: Duster se dovedește o mașină suficient de performantă, suficient de confortabilă, suficient de manevrabilă, suficient de economică, suficient de capabilă. În cei 800 și ceva de kilometri parcurși cu acest SUV cu ocazia Academiei de vară Samuel von Brukenthal de la Avrig, Duster s-a dovedit un all-rounder de încredere, în toate condițiile.
În oraș, primele trei trepte scurte (în special prima) fac mașina destul de agilă la demaraje, fiind necesară o manevrare mai atentă și mai lentă a manetei schimbătorului, care nu e nicidecum un exemplu de exactitate la schimbarea treptelor. Adică Duster nu trebuie confundat cu un SUV sportiv.
Pe autostradă am apreciat din plin ușurința de utilizare a pilotului automat, cu butoanele foarte confortabil și intuitiv plasate pe volan. De asemenea, suspensia suplă asigură un confort bun la rulare. Vâjâiturile la viteze mari sunt pregnante, din cauză că vorbim de o mașină cu gardă la sol generoasă și de o parte frontală gândită pentru a aborda terenuri accidentate, ceea ce înseamnă o aerodinamică mai scăzută.
Cel mai mult este de apreciat Duster-ul pe șosele normale (a se citi „asfaltate în stil merge și-așa”), unde suspensia înghite lăudabil denivelările, iar cuplul bun al motorului diesel ajută din plin la depășiri. E adevărat, zgomotul dCi-ului la turații medii și mari nu e deloc cizelat, dar am stabilit de la început că Duster nu se adresează celor mofturoși.
Direcția e doar satisfăcătoare ca precizie, iar frânele nu strălucesc – totuși, chiar și în câteva situații de urgență am remarcat că nivelul de siguranță la volanul mașinii este unul foarte normal, mașina neinducându-mi în nici un moment impresia că aș putea intra în belele. E adevărat, în majoritatea drumului am folosit mașina în modul 2WD (tracțiune doar pe față) – cine vrea siguranță crescută poate alege modul AUTO, în care computerul central decide transmiterea puterii și pe puntea spate, în funcție de informațiile primite de la senzori.
Odată ieșit de pe asfalt și intrat pe drumuri proaste sau forestiere (cum a fost cazul drumului spre cabana de vânătoare a familiei Klingeis, unde am fost cazați pe perioada Academiei de vară Samuel von Brukenthal), mi-am reamintit cu plăcere faptul că Duster e cel mai capabil SUV accesibil al momentului. Garda la sol generoasă, sistemul 4×4 de origine Nissan și suspensia bine gândită îți deschid imediat apetitul pentru „zgălțâieli” prin șanțuri și povârnișuri, fără să-ți faci griji pentru integritatea mașinii.
Recunosc, aș vrea să văd că școala românească le stârnește copiilor sentimente similare, de explorare a necunoscutului, de dorințe de a-ți depăși limitele, de evadare pe drumuri nebătătorite ale științelor. Poate că sunt eu melancolic, dar școala pe care am făcut-o eu (au trecut deja 20 de ani de la terminarea liceului!) punea accentul pe cultura generală așa cum Duster se dovedește probabil cel mai bun all-rounder în lumea auto actuală.
Consum și prețuri
După un parcurs total de 832 km, consumul mediu final s-a cifrat la 5,6 litri/100 km. O valoare satisfăcătoare, dat fiind că două treimi din traseu s-a desfășurat pe autostrăzi și șosele naționale (ruta București – Avrig, pe Valea Oltului).
În prima jumătate a drumului, până la Avrig, am avut un stil de condus calm, cu viteze moderate (doar 120 km/h pe autostradă). Consumul s-a menținut astfel la cote foarte bune, puțin peste 5 litri/100 km. La întoarcere, însă, nu am menajat mașina, pe autostradă ajungând chiar și la 140 km/h, iar pe drumurile naționale având un stil care a presupus multe depășiri. Ceea ce a dus, evident, la creșterea consumului, dar până la o cotă rezonabilă.
De menționat că, în general, am utilizat modul 2WD al sistemului de tracțiune integrală – adică Duster funcționa cu tracțiune doar pe puntea față, ceea ce înseamnă un consum mai scăzut. În zona Avrigului, însă, din cauza drumurilor de munte, dar și a ploilor care ne-au însoțit aproape zilnic, am cuplat modul AUTO. Ceea ce a dus invariabil la creșterea consumului, dar, din nou, în limite decente.
În principiu, Duster-ul cu motorul dCi de 1,5 litri și 109 CP se dovedește suficient de economic, în testul de față consumul real fiind cu doar un litru mai mare decât cel mixt teoretic, de 4,7 litri/100 km. Rămâne, însă, valabilă observația referitoare la orice motor diesel, oricât de modern: emisiile poluante, în special cele de NOx și de particule fine. Ceea ce mă face nerăbdător să văd cât mai curând un Duster cu propulsie hibridă – îi provoc pe studenții pasionați de mașini să se implice (ba chiar să facă presiuni la conducerea Dacia) pentru așa ceva.
Cât despre preț, suma de 18.500 euro reclamată de acest Duster de top, Connected by Orange, nu are legătură cu termenul „low-cost”. Termen care se pretează, într-adevăr, versiunii de bază Duster Acces (motor pe benzină de 1,6 litri, tracțiune doar pe puntea față și dotări spartane), care costă doar 10.900 euro.
Totuși, ar fi stupid să nu analizăm ce înseamnă diferența de 7.600 euro, între cel mai ieftin Duster și cel de top, din acest test. Dacă luăm în considerare tracțiunea integrală (2.100 euro) sau motorul diesel de 109 CP (3.350 euro), diferența scade deja la circa 2.100 euro – sumă justificată în mod clar de multitudinea de dotări standard de care beneficiază Duster Connected by Orange față de un Duster de bază.
Așa încât, dacă nu ne lăsăm pradă modei superficiale, încurajată de facebook, de a trage concluzii rapide (și eronate) fără a aprofunda subiectul, rezultă că Duster Connected by Orange oferă un foarte bun raport preț/echipare. Mai ales în condițiile în care am arătat mai devreme că e un bun all-rounder, spațios și destul de economic, avantaje mai greu de cuantificat în bani.
CONCLUZII
Reîntâlnirea cu Duster, mai ales în această ediție specială Connected by Orange, a fost una plăcută, ba chiar surprinzătoare pe alocuri – în special în privința unor dotări moderne pe care nu te-ai aștepta să le găsești pe o mașină low-cost. E adevărat, modul de implementare al acestor dotări și sisteme a presupus niște compromisuri, dar, per ansamblu, pachetul oferit de acest SUV este foarte pertinent.
Mă bucură faptul că l-am avut partener pe Duster cu ocazia unui eveniment dedicat educației, adică Academia de vară Samuel von Brukenthal, de la Avrig. Este motivul pentru care am apelat la o paralelă (pe alocuri poate prea metaforică…) cu școala românească. Care, deși are un mare potențial, e victima unui sistem învechit, dar și a unei mentalități sociale defecte, care evidențiază prea mult carențele și prea puțin rezultatele lăudabile.
Cred că sunteți de acord cu mine că e foarte ușor să critici orice, să găsești nod în papură oricui, să arunci cu pietre în oricine. Și în cazul lui Duster e ușor de aplicat acest „sport național”, mai ales dacă nu gândim rezonabil, raportat în primul rând la costul mașinii.
Plasticele ieftine, motorul zgomotos, manevrabilitatea perfectibilă sau impresia unui preț cam ridicat (față de termenul „low-cost”) trebuie puse în balanță cu spațiul interior mare, capacitățile de trecere foarte bune, numărul măricel de dotări moderne sau performanțele sistemului 4×4.
Pragmatic vorbind, Duster e un compromis, dar cu mult mai multe plusuri decât minusuri. Așa încât pot risca să afirm că este cea mai potrivită mașină în rolul de S&T-mobil testată până acum în „laboratorul Știință & Tehnică”.
