În Marea Neagră trăiesc trei specii de mamifere marine:
- delfinul comun – Delphinus delphis ponticus
- afalinul – Tursiops truncatus ponticus
- marsuinul – Phocoena phocoena relicta
Delfinii din Marea Neagră se diferențiază atât prin caracteristicile morfo-anatomice, cât și prin natura hranei de bază, care, în cazul afalinului și marsuinului, este constituită din pești și alte organisme bentice, iar în cazul delfinului comun este constituită din pești și alte organisme aflate în masa apei.
În funcție de aceste elemente, fiecare specie preferă anumite habitate: primele două specii sunt întâlnite cu preponderență în zonele din apropierea coastelor, în timp ce delfinul comun este întâlnit, de obicei, în zonele de larg.
1. Delfinul comun
Are culoarea gri albăstruie spre brun pe partea dorsală, cu o limită laterală în forma literei „V“, foarte deschis; o bandă pigmentată, mai mult sau mai puțin întunecată, unește maxilarul inferior cu inserția înotătoarelor pectorale; dorsala, pectoralele și caudala de culoare neagră la brun cenușiu.
La naștere, dimensiunile sunt de 0,80-0,95 m. În Marea Neagră, nu depășește 2 m (masculul – 177 cm, iar femela 159 cm). Este foarte sensibil la poluările chimice și acustice. În general, se grupează în cârduri de 10-15 exemplare, de asemenea în cupluri sau indivizi izolați. Înoată foarte rapid, atinge viteze de aproximativ 50 km/oră. Execută plonjări de scurtă durată și respiră frecvent la suprafață, la intervale de 1/3 secunde. Populează adâncimi maxime de 70 metri.
Maturitatea sexuală o atinge la vârsta de 2 ani, durata gestației este de 10 luni, înțărcarea la 4 luni. Prezintă instinct matern foarte dezvoltat. Longevitatea a fost estimată la 25-30 ani. Hrana de bază o reprezintă peștii pelagici de talie mică (șprot, hamsie, gingirică) și crustacei, dar deseori în stomacul lor s-au întâlnit și alte specii – stavrid, bacaliar, lufar, chefal, rizeafcă, barbun, creveți și moluște. Rația zilnică de hrană este de circa 10 kg.
2. Afalinul
Are înotătoarea dorsală în formă caracteristică, lată la bază, înaltă și falciformă. Pectoralele scurte, iar caudala concavă, în partea posterioară o crestătură mediană bine marcată. Respirațiile la suprafață sunt foarte frecvente (toate la 15 secunde), fiecare de o secundă. Culoare gri închis pe spate, flancurile mai deschise, abdomenul alb sau roziu; trecerea de la culoarea întunecoasă a părții dorsale către cea luminoasă a părții ventrale este progresivă, fără o limită netă.
La naștere are 0,9 – 1 m; adulții ating 2,5-3,5 m (masculii) și 2,3-3,2 m (femelele). Este o specie comună în Marea Mediterană și Marea Neagră. Specie nectonică, predominant bentofagă, se apropie de zona țărmului mai ales primăvara. Este întâlnită în grupuri mici de 4-10 indivizi, deasupra taluzului continental, iar grupuri mai mari de 25 de exemplare sunt comune zonelor de larg. Înoată cu o viteză de aproximativ 33 km/oră.
Ating maturitatea sexuală între 5-12 ani femelele și începând cu 10 ani masculii. Durata de gestație este de 12 luni. Longevitatea estimată la 25-30 de ani. Poate coborî la adâncimi de până la 90-100 m. Exemplarele mature se hrănesc cu pești bentici și pelagici, creveți, crabi și moluște. Se poate hrăni și cu pești de talie mare (chefal). Un delfin adult poate consuma între 8 și 15 kg de hrană zilnic.
3. Marsuinul
Are corpul scurt și gros, cu o mică dorsală triunghiulară situată în apropierea mijlocului corpului. Culoarea pe partea dorsală este brun închisă spre gri, cu nuanțe mai deschise pe flancuri; abdomenul alb. Dimensiunile la naștere sunt de 0,7-0,9 m; adulții 1,4-1,8 m. Specie întâlnită în Marea Neagră și Marea de Azov.
Trăiește solitar sau în grupuri mici de 8-10 indivizi, uneori în concentrații mai importante în care se observă o separare clară pe sexe. Înoată de-a lungul coastei și este foarte dificil a te apropia de ei și nu se joacă niciodată în prova navelor. În general, plonjează scurt la intervale de 3-6 minute.
Maturitatea sexuală este atinsă la 3-4 ani, 133 cm (masculii) și 145 cm (femelele), acuplarea având loc vara. Durata gestației este de 9-11 luni, iar înțărcarea la patru luni. Longevitatea lor este estimată la mai puțin de 16 ani. Lungimea puiului la naștere variază între 68-86 cm/3-8 kg și este hrănit de mamă circa 4-6 luni. În lunile noiembrie și decembrie sunt întâlniți în dreptul gurilor Deltei Dunării.
Grupuri de Phocoena sunt întâlnite la sud de Constanța până la Costinești, la adâncimi reduse, în imediata apropiere a litoralului. Sunt ihtiobentofagi, hrănindu-se cu pești și nevertebrate (cambulă, calcan, guvid, aterină, gasteropode). Rația zilnică de hrană este de 3-5 kg.
Cetaceele, parte integrantă a ecosistemului marin, sunt vertebrate cu ciclu lung de viață, aflate pe cele mai înalte niveluri ale lanțului trofic și cu o rată de reproducere foarte scăzută. Acestea sunt vulnerabile la un complex de amenințări derivate dintr-o varietate de acțiuni umane, între care exploatarea și vânarea directă, capturarea accidentală în timpul activităților pescărești, pierderea și degradarea habitatelor, substanțele contaminante și perturbările datorate traficului maritim.
Alături de aceste amenințări deja cunoscute, factori noi sau necunoscuți considerați ca fiind semnificativi până nu demult trebuie luați în calcul în prezent, și anume: posibilele efecte ale schimbărilor climatice globale, reducerea cantității de hrană disponibilă, contaminarea lanțului trofic cu biotoxine ingerate, coliziunile cu navele maritime, poluarea fonică și perturbările provocate de activitățile sportive și de agrement necontrolate, efectuate neregulat și fără discernământ.
În final, mulți dintre acești factori pot interacționa, în ultimă instanță rezultând efecte negative sinergice. Amenințările la supraviețuirea cetaceelor derivate din activitățile umane sunt mai severe în Marea Mediterană și Marea Neagră, datorită naturii acestora de mări semi-închise, cât și datorită concentrării populației și activităților umane mai ales în zonele costiere.
Statele din zona costieră și-au asumat obligații internaționale pentru protejarea cetaceelor din Marea Neagră, inclusiv România, la mai multe instrumente internaționale (listate în ordine cronologică):
- Convenția internațională pentru reglementarea vânătorii de balene (1946);
- Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES, 1973);
- Convenția privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice (CMS, 1979);
- Convenția privind conservarea vieții sălbatice din Europa și a habitatelor naturale (Convenția de la Berna, 1979);
- Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS, 1982);
- Convenția Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică (CBD, 1992);
- Convenția privind protecția împotriva poluării Mării Negre (Convenția de la București, 1992);
- Acordul privind conservarea cetaceelor din Marea Neagră, Marea Mediterană și din zona contiguă a Atlanticului (ACCOBAMS, 1996);
- Planul de acțiune privind conservarea cetaceelor din apele românești ale Mării Negre (aprobat prin Ordinul Nr. 374 din 3 septembrie 2004 pentru aprobarea Planului de acțiune privind conservarea cetaceelor din apele românești ale Mării Negre; Emitent: MMGA).
În plus, toate cele trei specii sunt incluse în anexa IV a Directivei Habitate și, prin urmare, necesită o protecție strictă de către statele membre UE. În anii ’50 ai secolului trecut, populațiile celor trei specii de delfini din Marea Neagră erau estimate la 1,5-2 milioane de exemplare.
Din cauza pescuitului industrial al acestor specii, dar și a reducerii bazei trofice, numărul lor era estimat în 1965 la doar 300.000 exemplare, ca rezultat al creșterii capturilor (62.000 exemplare/an). În anul 1966 s-a realizat o înțelegere între URSS, România și Bulgaria pentru a stopa pescuitul comercial al delfinilor. În schimb, Turcia a continuat să captureze delfini până în anul 1983, când a fost introdusă și aici interdicția pescuitului comercial.
Cauzele scăderii alarmante a numărului de delfini din dreptul litoralului românesc sunt identice cu cele care au provocat reducerea populațiilor acestor animale pe întregul acvatoriu al Mării Negre, cele mai importante fiind următoarele: pescuitul intensiv, poluarea antropică, reducerea surselor de hrană, datorită micșorării stocurilor principalelor specii de pești (stavrid, hamsie, lufar, chefal, calcan etc.).
O evaluare a stocurilor de delfini realizată în perioada 1983-1984, utilizând observațiile aeriene și navale, a estimat populația totală la 60.000-100.000 exemplare. În România, cercetări complexe și sistematice privind dinamica aglomerărilor de delfini s-au efectuat în perioada 1992-1997 de către cercetătorii de la Complexul Muzeal de Științe ale Naturii din Constanța.
În perioada 2001-2004, având ca suport programul „Life Natura”, s-a desfășurat în cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” Constanța (INCDM) un proiect complex de investigare a stării actuale a populațiilor celor trei specii de delfini care habitează în Marea Neagră și mai ales în apele marine românești, datele acestor cercetări aducând elemente noi de cunoaștere privind starea actuală a efectivelor de delfini.
Astfel, din prelucrarea datelor obținute pe teren, a reieșit că frecvența de semnalare a delfinilor în apele românești a fost de la an la an în continuă creștere. Dacă, în anul 2001, numărul delfinilor semnalați a fost de circa 1.800 exemplare, în anul 2004 numărul acestora a fost cu 20% mai mare, indicând prin aceasta o posibilă refacere a efectivelor celor trei specii (600 delfinul comun, 700 afalinul, 800 marsuinul).
În perioada 2013-2014, experți ai INCDM au făcut parte din echipa internațională care a studiat impactul advers al pescuitului asupra populației de cetacee din Marea Neagră, în cadrul unui proiect finanțat de Comisia Europeană. Pentru prima dată după mulți ani, s-a realizat o estimare a numărului delfinilor bazată pe supraveghere aeriană și navală din apele românești, bulgărești și ucrainiene.
Astfel, abundența populației totale de Ph. phocoena relicta ar putea fi estimată aproximativ între 40.000 – 120.000 de indivizi, luând în considerare și animalele care populează Marea de Azov, sistemul strâmtorilor turcești și Marea Egee. Abundența totală a populației de D. delphis ponticus poate fi considerată între 186.000 – 461.000 ex. și 53.000 – 144.000 pentru T. truncatus ponticus până la limitele sudice ale Mării Negre.
Conservarea cetaceelor din Marea Neagră se confruntă cu provocări semnificative și pare puțin probabil să fie atinsă în mod independent de fiecare țară riverană în parte. Prin urmare, obiectivele principale de conservare trebuie să se adreseze cadrului legislativ adecvat, limitării capturilor accidentale, dezvoltării unor strategii naționale marine care să țină seama de caracteristicile specifice ale apelor naționale și care să reflecte perspectiva globală a mediului marin al Mării Negre, adoptarea unor indicatori la nivel de bazin care ar sprijini o abordare coordonată a supravegherii și a monitorizării populațiilor de cetacee din Marea Neagră, precum și a capturilor accidentale de cetacee în uneltele de pescuit, etc.
