O echipă de cercetători, care folosește instrumentul ChemCam de la bordul roverului Curiosity al NASA, a descoperit cantități de oxid de mangan, mai mari decât de obicei, în rocile din craterul Gale de pe Marte, ceea ce indică faptul că avem de-a face cu sedimente care s-au format într-un râu, deltă sau în apropierea țărmului unui lac vechi. Rezultatele au fost publicate în Journal of Geophysical Research: Planets.
„Este dificil ca oxidul de mangan să se formeze pe suprafața lui Marte, așa că nu ne așteptam să-l găsim în concentrații atât de mari într-un depozit de pe țărm”, a spus Patrick Gasda, cerctător la Laboratorului Național Los Alamos și conducător al echipei de cercetători și autor al studiului. „Pe Pământ, aceste tipuri de depozite se formează tot timpul din cauza conținutului ridicat de oxigen din atmosfera noastră, produs de viața fotosintetică, și de bacteriile care ajută la catalizarea reacțiilor de oxidare a manganului. Pe Marte, nu avem dovezi pentru viață, iar mecanismul de producere a oxigenului în atmosfera veche a lui Marte este neclar, așa că modul în care s-a format și s-a concentrat aici oxidul de mangan este cu adevărat misterios. Aceste descoperiri indică existența unor procese necunoscute care s-au desfășurat pe Marte în atmosferă sau apa de suprafață, și arată că trebuie depuse eforturi suplimentare pentru a înțelege procesele de oxidare de pe Marte”, a adăugat Gasda.
ChemCam, este un instrument care a fost dezvoltat la laboratoarele Los Alamos și CNES (Centre National d’Études Spatiales, Franța), folosește un laser pentru a genera o plasmă prin vaporizarea stratului de suprafață al unei roci după care, prin analiza spectroscopică, se poate determina compoziția rocii respective. Rocile sedimentare analizate de rover sunt un amestec de nisipuri, nămol și noroi.
Echipa de cercetători a analizat modul în care manganul ar fi putut fi îmbogățit în aceste nisipuri – de exemplu, prin percolarea apei subterane prin nisipurile de pe malul unui lac sau gura unei delte – și ce oxidant ar putea fi responsabil de precipitarea manganului. Pe Pământ, manganul se oxidează din cauza oxigenului din atmosferă, iar acest proces este adesea accelerat de prezența bacteriilor. Bacteriile de pe Pământ pot folosi numeroasele stări de oxidare ale manganului, ca energie pentru metabolism. Dacă viața ar fi fost prezentă în trecutul îndepărtat pe Marte, cantitățile crescute de mangan din aceste roci ar fi fost o sursă de energie utilă pentru viață.
„Mediul lacului Gale, așa cum este dezvăluit de aceste roci vechi, ne oferă o fereastră către un mediu locuibil care arată surprinzător de asemănător cu locurile de pe Pământ de astăzi”, a spus Nina Lanza, cercetătoarea principală pentru instrumentul ChemCam și coautoare a studiului . „Mineralele de mangan sunt obișnuite în apele superficiale, oxice, găsite pe malul lacurilor de pe Pământ și este remarcabil să găsim astfel de caracteristici recunoscute pe planeta Marte, în trecutul îndepărtat”.
