O echipă de oameni de știință a făcut recent un progres major în înțelegerea istoriei Lunii. Studiind un meteorit lunar, cercetătorii au datat, de fapt, cel mai mare și cel mai vechi bazin de impact al acestuia. Această descoperire ne permite să înțelegem mai bine evenimentele care au modelat nu numai satelitul nostru natural, ci poate și Pământul.
La fel ca Pământul, Luna a fost lovită de asteroizi și comete de-a lungul istoriei sale. Aceste impacturi au lăsat numeroase cratere vizibile pe suprafața sa. Dintre acestea, bazinul Polul Sud-Aitken este cel mai mare și unul dintre cele mai vechi. Situat pe partea îndepărtată a Lunii, se întinde pe 2.000 de kilometri. Până de curând, oamenii de știință nu erau siguri de vârsta exactă a acestui bazin. Analizând un meteorit lunar numit Northwest Africa 2995, descoperit în Algeria în 2005, o echipă de la Universitatea din Manchester a reușit în sfârșit să stabilească că bazinul s-a format în urmă cu aproximativ 4,32 miliarde de ani. Rezultatele au fost prezentate într-un articol publicat în Nature Astronomy.
Cercetătorii credeau anterior că cele mai mari impacturi asupra Lunii au avut loc în principal între 4,2 și 3,8 miliarde de ani în urmă. Această perioadă intensă este cunoscută sub numele de Marele Bombardament târziu. Cu toate acestea, această nouă datare sugerează că evenimente de acest tip au avut loc cu aproximativ 120 de milioane de ani mai devreme decât se credea anterior, sugerând că impacturile asupra Lunii au fost răspândite pe o perioadă mai lungă. Această descoperire nu se referă doar la Lună. Potrivit dr. Romain Tartese, unul dintre membrii echipei, „Luna și Pământul au suferit probabil impacturi similare în acest moment. Cu toate acestea, în timp ce Pământul a șters urmele acestor evenimente din cauza activității sale geologice, Luna le-a păstrat. Cu alte cuvinte, studiind Luna, putem afla despre Pământ la începuturile sale, când planeta noastră a fost și ea bombardată de asteroizi.
Meteoritul Northwest Africa 2995 este o mostră rară. Aceasta este ceea ce geologii numesc o brecie de regolit, un tip de rocă alcătuită din diferite fragmente care au fost topite împreună prin căldură și presiune în timpul unui impact. Oamenii de știință au putut data cu precizie aceste materiale studiind cantitatea de uraniu și plumb din fragmentele sale minerale. Uraniul este un element radioactiv care se descompune în mod natural în plumb în timp. Acest proces de dezintegrare are loc într-un ritm constant și previzibil, ceea ce îi permite să fie folosit ca un fel de ceas natural. Măsurând cantitățile relative de uraniu și plumb dintr-o probă de mineral, oamenii de știință pot determina apoi cu cât timp în urmă a început procesul de descompunere, adică vârsta rocii. Pentru a-și valida rezultatele, echipa a comparat aceste date cu cele culese de misiunea Lunar Prospector a NASA care a analizat suprafața Lunii între 1998 și 1999. Această comparație a scos la iveală asemănări între meteorit și rocile din bazinul Polul Sud-Aitken, confirmând astfel că meteoritul provine într-adevăr din această regiune lunară.
