Neașteptat, dar adevărat: cum grămezile de excremente ar putea salva ghețarii

Imaginea pe care o avem despre pinguinii Adélie – mici, dolofani, tropăind stângaci pe gheață – ascunde de fapt un rol mult mai crucial decât ne-am imaginat. Conform unui studiu recent al Universității din Helsinki, aceste păsări marine emblematice din Antarctica ar putea juca un rol de regulatori climatici locali. Instrumentul lor neașteptat: guano, cu alte cuvinte… excrementele lor.

La începutul anului 2023, o echipă de cercetători s-a stabilit lângă baza argentiniană Marambio, în Peninsula Antarctică, cu un obiectiv original: să măsoare impactul emisiilor biologice asupra formării norilor. Atenția lor s-a concentrat asupra unei colonii gigantice de 60.000 de pinguini Adélie (Pygoscelis adeliae), care cuibăreau în apropiere. Prin defecarea în cantități mari pe gheață și pe solul înghețat, pinguinii eliberează amoniac (NH₃). Acest gaz, bine cunoscut climatologilor, joacă un rol cheie în formarea aerosolilor atmosferici. Aceste particule microscopice acționează ca nuclee de condensare, permițând vaporilor de apă să formeze nori.

Rezultatele echipei au fost izbitoare. Ele au fost prezentate în revista Communications Earth & Environment. În timpul vânturilor orientate în direcția opusă coloniei, senzorii au măsurat până la 13,5 părți per miliard de amoniac, o creștere de 1.000 de ori față de nivelurile măsurate în zonele fără pinguini. Această creștere bruscă a dus la o creștere de 10.000 de ori a concentrațiilor de particule de aerosoli. Rezultatul: formarea rapidă a unei ceți dense, urmată de nori joși vizibili cu ochiul liber. Acești nori reflectă o parte din radiația solară incidentă, contribuind la o răcire locală a suprafeței Pământului, un proces cunoscut sub numele de forțare radiativă negativă.

Dar ceea ce i-a surprins pe cercetători a fost persistența acestui efect chiar și după migrația pinguinilor. La o lună după plecarea lor, solul îmbibat cu guano a continuat să elibereze amoniac la niveluri de 100 de ori mai mari decât în mod normal. Prin urmare, clima locală era încă influențată de o amprentă biologică întârziată, un fenomen rar observat la această scară.

Această descoperire dezvăluie o buclă de feedback pozitiv pentru mediu: prin promovarea formării norilor, pinguinii ajută involuntar la încetinirea topirii gheții marine, care este habitatul lor vital. Mai mulți nori înseamnă mai puțină radiație solară absorbită și, prin urmare, mai mult frig și gheață – un mecanism de protecție care ar putea ajuta la stabilizarea anumitor zone amenințate din Antarctica. Acest lucru ilustrează măsura în care fauna sălbatică și ciclurile climatice sunt interconectate. Știam deja că anumite specii își pot influența ecosistemele, dar a vedea o pasăre marină contribuind la reglarea atmosferică regională printr-un proces natural simplu este la fel de rar pe cât este de fascinant.

Deși modelele climatice încă se luptă să integreze toate interacțiunile dintre biologie și atmosferă, acest studiu servește ca o reamintire a faptului că mecanismele naturale sunt adesea mai subtile – și mai puternice – decât ne imaginăm. Chiar și ceva atât de banal precum guano-ul poate, la scară largă, să modifice clima locală și să afecteze viitorul unui întreg continent.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România