China controlează mintea albinelor cu „cel mai ușor cip cerebral din lume” – A început războiul insectelor?

Insectele ne-au fascinat dintotdeauna prin abilitățile lor extraordinare: agilitatea, rezistența, precizia înnăscută. Astăzi, o echipă de cercetători chinezi face un pas înainte în direcția fuzionării biologiei cu tehnologia, dezvoltând un controler cerebral ultraușor pentru insecte, capabil să controleze de la distanță mișcările albinelor vii. Această inovație, situată la intersecția dintre știință și science fiction, deschide perspective fără precedent pentru robotica biologică și ridică, totodată, întrebări etice majore.

Institutul de Tehnologie din Beijing, condus de profesorul Zhao Jieliang, a realizat un sistem miniatural care cântărește doar 74 de miligrame – mai puțin decât un sac de nectar purtat de o albină lucrătoare în zbor. Dispozitivul, atașat pe spatele insectei, acționează direct asupra creierului acesteia prin intermediul a trei ace minuscule care transmit impulsuri electrice precise. Albina răspunde executând comenzi specifice de zbor, cu o eficiență remarcabilă: în 90% dintre cazuri, se deplasează în direcția dorită. Această performanță tehnică depășește realizările anterioare – precum controlerul dezvoltat în Singapore pentru manipularea gândacilor –, care era însă prea greu și provoca oboseala rapidă a insectelor. Prin miniaturizarea radicală a sistemului, echipa chineză deschide calea unor aplicații mai fluide și mai durabile.

Conceptul de roboți biologici se bazează pe o idee simplă, dar puternică: valorificarea calităților excepționale ale insectelor – mobilitatea, finețea, adaptabilitatea lor – combinată cu un control extern, precis și instantaneu. Aceste „albine-cyborg” nu sunt, deci, simple mașini: sunt organisme vii integrate într-un sistem electronic, care îmbină avantajele naturii cu cele ale tehnologiei. Dispozitivul se bazează pe o peliculă polimerică extrem de subțire și flexibilă, comparabilă ca grosime cu aripile unei insecte, capabilă să susțină circuite electronice miniaturizate. Această abordare evită interferența cu zborul natural al insectei, păstrându-i agilitatea – un obstacol major în tentativele anterioare.

Cercetătorii prevăd o gamă largă de aplicații pentru aceste insecte controlate. Printre cele mai plauzibile se numără rolul lor ca cercetași în timpul operațiunilor de salvare: explorând zone periculoase sau greu accesibile – după un cutremur sau un accident industrial – aceste albine ar putea localiza supraviețuitori ori detecta pericole, fără a expune oamenii. Furtivitatea lor le face de asemenea valoroase pentru misiuni de supraveghere în contexte militare sau antiteroriste. Dar acest potențial ridică inevitabil întrebări etice. Controlul minții unor ființe vii generează îngrijorări legate de bunăstarea animalelor, dar și de riscurile supravegherii generalizate. O lume în care fiecare insectă ar putea deveni un spion în miniatură amintește de scenarii distopice, în care intimitatea umană ar putea fi grav amenințată.

Pentru a înțelege mai bine amploarea acestei tehnologii, merită comparată cu un fenomen natural care a inspirat, indirect, știința: ciuperca parazită Cordyceps. Aceasta este capabilă să preia controlul asupra sistemului nervos al unor insecte, modificându-le comportamentul până la „zombificare”. Tehnologia dezvoltată de echipa din Beijing reproduce acest tip de control – nu cu o ciupercă, ci cu o interfață electronică. Această paralelă ilustrează cât de mult se estompează astăzi granițele dintre natural și artificial: biologia inspiră tehnologia, iar tehnologia modelează biologia, până la crearea unor organisme hibride complet noi.

Cu toate acestea, dispozitivul este departe de a fi perfect. Necesită o sursă de alimentare, ceea ce adaugă greutate și limitează autonomia de funcționare. În plus, la unele insecte, cum ar fi gândacii de bucătărie, controlul prin impulsuri electrice poate fi aplicat doar de un număr limitat de ori, înainte ca insecta să obosească. Aceste constrângeri tehnice sunt printre multiplele provocări pe care cercetătorii trebuie să le depășească pentru a face tehnologia pe deplin funcțională în condiții reale. Speranța este miniaturizarea suplimentară a surselor de energie și îmbunătățirea durabilității controlului neuronal.

Prin combinarea inteligenței naturale a insectelor cu interfețe de control sofisticate, această cercetare deschide calea unei revoluții în robotică. Departe de mașinile greoaie și zgomotoase, acești cyborgi vii ar putea îndeplini sarcini complexe cu o eficiență, discreție și adaptabilitate imposibil de egalat. Succesul acestor albine controlate cerebral ne provoacă și la o reflecție mai profundă privind locul tehnologiei în lumea vie. Care sunt limitele acceptabile ale manipulării ființelor vii? Cum putem garanta că aceste progrese vor servi binelui comun și nu vor genera noi riscuri etice sau de securitate?

La granița dintre uimire și prudență, „albinele cyborg” ne obligă să medităm asupra viitorului în care știința va pătrunde tot mai adânc în însăși esența vieții.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România