Consumul de legume este un sfat omniprezent când vine vorba de menținerea sănătății. Bogate în vitamine, minerale și fibre, legumele sunt piatra de temelie a unei alimentații echilibrate. Cu toate acestea, un studiu recent publicat în Journal of the Royal Society Interface și realizat de cercetători spanioli zguduie această idee general acceptată, dezvăluind un efect necunoscut, dar îngrijorător: dietele bogate în legume ar putea slăbi smalțul dinților. Acest strat protector, cea mai dură substanță din corpul uman, ar putea fi erodat treptat de particule microscopice conținute în plante. Ce trebuie reținut din aceste descoperiri? Care este mecanismul implicat? Și cum ne putem proteja sănătatea dentară, continuând în același timp să beneficiem de avantajele legumelor? Să facem o scurtă analiză.
Smalțul dentar este stratul exterior al dinților, menit să protejeze dentina și pulpa dentară, mai sensibile și vitale. Deși este mai dur chiar decât oțelul, această rezistență nu înseamnă invulnerabilitate. Smalțul se poate uza sub acțiunea mai multor factori. Bacteriile bucale produc acizi capabili să dizolve acest strat protector, provocând carii și sensibilitate. Însă un alt tip de agresiune, mai puțin cunoscut publicului larg, este uzura mecanică. Aici intervin fitolitele – granule microscopice de siliciu prezente în mod natural în celulele plantelor.
Pentru a înțelege efectul acestor particule asupra dinților, cercetătorii de la Universitat Politècnica de València au creat frunze artificiale încrustate cu fitolite și le-au frecat pe dinți umani în condiții de laborator. Rezultatele sunt surprinzătoare: aceste granule minuscule de siliciu provoacă o uzură durabilă a smalțului. Nu este vorba neapărat de fisuri vizibile, ci de o deformare structurală subtilă, aproape plastică. Altfel spus, structura internă a smalțului suferă microfracturi și deplasări permanente, ceea ce îl fragilizează în mod ireversibil. Interesant este că și fitolitele se deteriorează în timpul procesului, ceea ce arată că abraziunea este un fenomen bidirecțional.
Această uzură progresivă a smalțului are consecințe concrete. Odată ce smalțul este fragilizat sau pierdut parțial, dintele devine mai sensibil la variațiile de temperatură, la alimentele dulci sau acide, și mai vulnerabil în fața cariilor. De asemenea, dinții se pot păta mai ușor, afectând aspectul estetic. Spre deosebire de alte țesuturi din corp, smalțul nu se regenerează natural. Odată deteriorat, nu se reface. Tot ce poate face medicul dentist este să aplice protecții artificiale, precum coroanele, pentru a preveni agravarea. De aceea, prevenirea uzurii este esențială.
Aceste rezultate nu înseamnă că trebuie să renunțăm la consumul de legume – dimpotrivă. Ele rămân esențiale pentru sănătatea generală. Însă este important să adoptăm obiceiuri care protejează smalțul împotriva acestei uzuri mecanice. Periajul trebuie efectuat zilnic, cu o periuță moale și pastă de dinți cu fluor, pentru întărirea suprafeței dentare. Folosirea regulată a aței dentare contribuie la îndepărtarea plăcii bacteriene. De asemenea, este recomandat să limităm băuturile acide sau să le consumăm cu paiul, pentru a reduce contactul cu dinții. Hidratarea corespunzătoare menține un nivel optim de salivă, care joacă un rol protector important.
Pentru persoanele care suferă de bruxism (scrâșnirea dinților în timpul somnului), este indicată purtarea unei gutiere (proteze dentare nocturne), pentru a preveni uzura suplimentară – adesea invizibilă, dar extrem de dăunătoare pe termen lung.
Poll: Care sunt cele mai bune strategii pentru protejarea smalțului dentar, în contextul descoperirii efectului nociv al fitolitelor conținute în legume?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply