În dunele de nisip din Portugalia, timpul s-a oprit în loc acum 80.000 de ani. Urmele fosilizate tocmai au dezvăluit un secret extraordinar despre verii noștri dispăruți: neanderthalienii își transmiteau tehnicile de vânătoare de la vârste fragede, ducându-și chiar și copiii pe terenurile de vânătoare.
În regiunea Algarve, din sud-vestul Portugaliei, cercetătorii au descoperit aceste urme preistorice remarcabile. Două situri de coastă și-au dezvăluit secretele: Praia do Telheiro, aproape de celebrul loc de surfing Sagres, și Monte Clérigo, aflat în apropiere. Prima descoperire, deși singulară, este fascinantă: la Praia do Telheiro, o amprentă solitară, veche de aproximativ 82.000 de ani, mărturisește trecerea unui neanderthalian peste o dună antică. Însă adevărata revelație a avut loc la Monte Clérigo.
Acolo, zece urme perfect conservate spun povestea unui moment înghețat în timp. Analizele morfologice au permis cercetătorilor să reconstruiască profilurile a trei indivizi care au pășit pe această dună acum aproximativ 78.000 de ani: un bărbat adult, cu o înălțime între 1,69 și 1,73 metri, un copil de 7–9 ani și, mai surprinzător, un copil foarte mic — probabil sub vârsta de 2 ani. Această componență familială ridică întrebări fascinante despre organizarea socială a neanderthalienilor.
Cum pot fi cercetătorii siguri că aceste urme nu aparțin oamenilor moderni? Răspunsul e simplu: datarea. La acea vreme, în această parte a Europei, nu trăiau alți hominizi. Neanderthalienii erau singurii stăpâni ai acestor meleaguri.
Apropierea urmelor de o posibilă tabără neanderthaliană sugerează că zona de coastă era folosită ca teren principal de vânătoare. Dovezile descoperite le permit cercetătorilor să reconstruiască o strategie de vânătoare ingenioasă. Pe aceeași dună au fost găsite urme de cerb roșu — prada preferată a neanderthalienilor. Terenul nisipos încetinea animalele în fugă, iar marea forma o capcană naturală. Cerbii încolțiți se aruncau adesea în apă, unde se înecau, devenind astfel ușor de capturat. Această configurație geografică era ideală pentru tehnici de vânătoare prin ambuscadă — o specialitate recunoscută a neanderthalienilor.
Contrar mitului vânătorului singuratic, aceste descoperiri demonstrează stăpânirea strategiilor de grup. Dar cel mai tulburător detaliu rămâne prezența copilului de sub 2 ani. Evident, nu participa activ la vânătoare, dar prezența sa nu e întâmplătoare. Autorii studiului, publicat în Scientific Reports, interpretează acest fapt ca o dovadă a unui sistem de învățare timpurie sofisticat. Copiii neanderthalieni erau integrați în viața adulților încă de la cele mai fragede vârste, observând și asimilând tehnici esențiale pentru supraviețuire. Această pedagogie prin imersiune le permitea să învețe rapid abilități complexe, esențiale pentru vânătoarea colectivă. Copilul de 7–9 ani prezent în grup se afla, probabil, în faza de învățare activă.
Această descoperire revoluționează imaginea tradițională despre neanderthalieni. Departe de a fi brute primitive, ei se dovedesc o societate organizată, capabilă de transmitere culturală și strategie. Studiul deschide perspective noi asupra structurii lor sociale, arătând că legăturile familiale erau suficient de puternice pentru a justifica prezența unui bebeluș într-un loc potențial periculos.
Urmele fosilizate, conservate în nisipul portughez timp de 80.000 de ani, ne reamintesc că omenirea — în toate formele ei — a știut dintotdeauna să se adapteze, să învețe și să transmită. Neanderthalienii, în felul lor, înțeleseseră deja valoarea educației timpurii ca garanție a supraviețuirii.
Poll: Care aspect al descoperirii referitoare la neanderthalieni v-a surprins cel mai mult?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply