De ce sunt unii oameni ca niște „zombi” dimineața? Știința dezvăluie misterul trezirii dificile

Știi sentimentul: sună alarma, te ridici cu greu din pat, parcă jumătate adormit, și îți ia o veșnicie să-ți „pornești” cu adevărat ziua. În timp ce alții sar din pat proaspeți ca o floare, tu porți cu tine acea ceață mentală ore întregi. Acum, cercetătorii elvețieni au cartografiat pentru prima dată ce se întâmplă în creier exact în momentul trezirii – și au găsit explicația.

Contrar aparențelor, trezirea nu este pur și simplu inversul adormirii. Este un proces neurologic complex, ordonat, mai apropiat de o coregrafie minuțios regizată decât de apăsarea unui simplu întrerupător.

Echipa de cercetare a echipat 20 de voluntari cu nu mai puțin de 256 de senzori EEG – de aproape zece ori mai mulți decât într-un EEG clasic – pentru a monitoriza activitatea cerebrală în timp real, în peste 1.000 de episoade de trezire. Rezultatul: o hartă detaliată a „geografiei” trezirii, obținută cu o precizie fără precedent.

Cea mai surprinzătoare descoperire? Creierul nu se trezește brusc, ci în unde succesive, care pornesc din față și se propagă spre spate. „Unda de activare” începe în regiunile frontale – responsabile de luarea deciziilor și funcțiile executive – și ajunge treptat la zonele vizuale din spatele capului.

Această progresie reflectă arhitectura creierului: semnalele de trezire din structurile profunde ajung mai rapid la zonele frontale, dar trebuie să parcurgă trasee mai lungi pentru a stimula regiunile posterioare.

Iar povestea devine și mai interesantă: tiparul depinde de stadiul de somn în care te afli în momentul trezirii.

• Trezirea din somnul REM (faza viselor intense) activează cortexul aproape instantaneu, iar unda de veghe se propagă rapid și lin.
• Trezirea din somnul lent urmează alt scenariu: activarea începe în zona centrală a creierului și abia apoi adoptă modelul clasic. Fenomenul se explică prin „bistabilitate” – neuronii alternează între activitate și pauze, ceea ce impune o etapă intermediară înainte de starea de veghe completă.

Acest mecanism arată de ce unele dimineți par mai grele decât altele. Cercetătorii au identificat două tipuri de unde cerebrale lente, cu efecte opuse:

• unele pregătesc creierul pentru o trezire ușoară, făcându-te alert imediat;
• altele mențin senzația de somnolență, uneori timp de ore.

Înțelegerea acestor procese ar putea revoluționa tratamentele pentru tulburările de somn, apneea în somn sau chiar epilepsia legată de fazele somnului.

Publicat în prestigioasa revistă Current Biology, studiul ne arată că până și un gest aparent banal – a te trezi dimineața – ascunde o complexitate neurologică fascinantă, încă plină de mistere de explorat.