Recent, cercetătorii dintr-un studiu realizat în Statele Unite s-au concentrat asupra circumvoluțiunilor (sau șanțurilor) creierului. Această lucrare sugerează că variabilitatea adâncimii unora dintre aceste pliuri ar putea juca un rol decisiv în calitatea raționamentului. Cum optimizează creierul plasarea neuronilor într-un spațiu atât de restrâns precum craniul? Secretul constă în circumvoluțiunile creierului, care maximizează suprafața cortexului (substanța cenușie). Cu toate acestea, această explicație singură nu este suficientă. Acum s-a dovedit că topografia unora dintre aceste pliuri permite apropierea mai multor zone corticale care comunică frecvent, optimizând astfel eficiența conexiunilor dintre neuroni. O echipă de neurologi de la Universitatea din California, Berkeley (Statele Unite) a publicat un studiu pe această temă în revista JNeurosci. Autorii au explicat că au lucrat asupra „șanțurilor terțiare” (șanțuri pentru „brazde”), un grup de circumvoluțiuni cerebrale a căror adâncime variabilă ar putea juca un rol important în calitatea raționamentului. Este important de menționat că șanțurile terțiare apar relativ târziu în dezvoltarea fetală. Mai mult, știința a devenit conștientă de ele abia recent, deoarece primele hărți cerebrale nu le-au dezvăluit. Aceste pliuri relativ mici au început să apară în anii 1990, datorită progreselor în imagistica prin rezonanță magnetică (IRM).
Cercetătorii americani au formulat următoarea teorie: atunci când se formează șanțuri terțiare, regiunile creierului puternic interconectate se apropie una de cealaltă. Aceste regiuni sunt esențiale pentru raționament (și planificare), în special cortexul prefrontal lateral și cortexul parietal lateral. Această proximitate ar scurta astfel lungimea fibrelor nervoase și, prin urmare, ar reduce timpul necesar semnalelor neuronale pentru a călători între cele două zone. Studiul în cauză a implicat nu mai puțin de 43 de participanți, copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 7 și 18 ani. În timpul testelor RMN, acești voluntari au efectuat exerciții de raționament. Acest lucru le-a permis oamenilor de știință să înregistreze activitatea mai multor regiuni ale creierului în timp real. Aceste teste au implicat nu mai puțin de 21 de șanțuri în fiecare emisferă, în special în cortexul prefrontal lateral și cortexul parietal lateral. Conform rezultatelor, schimbul de informații dintre cele două zone a fost mai rapid și mai eficient atunci când șanțurile terțiare erau mai adânci.
În cele din urmă, deși știm că prezența (sau absența) șanțurilor terțiare este certă de la sfârșitul dezvoltării prenatale, adâncimea lor rămâne variabilă după naștere. Prin urmare, acestea sunt microvariații anatomice care nu sunt fixe, cel puțin până la adolescență. Acest studiu ne ajută să înțelegem că structura creierului nu este definitivă de la naștere și că, în mod paradoxal, inteligența în sens biologic rămâne legată de anumite constrângeri profund prezente în creier.
Poll: Care ar putea fi impactul adâncimii șanțurilor terțiare asupra calității raționamentului?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply