Misterul soldaților romani descoperiți într-un puț antic din Croația

Arheologii au scos la lumină un mormânt comun ascuns într-un puț antic din estul Croației, care se presupune că adăpostește rămășițele unor soldați romani. Descoperirea, realizată în timpul săpăturilor arheologice premergătoare unei construcții planificate la o universitate din Osijek, oraș cunoscut în timpul Imperiului Roman sub numele de Mursa, a dezvăluit scheletele a șapte bărbați aruncați neglijent în puț.

Mario Novak, bioarheolog la Institutul de Cercetări Antropologice din Zagreb și autor principal al studiului, a explicat într-un e-mail că „se presupune că toți indivizii au fost deposedați de orice obiecte de valoare – arme, armuri, echipamente, bijuterii etc. – înainte de a fi aruncați în puț”. Analiza acestor schelete a fost publicată recent în jurnalul PLOS One.

Toate scheletele descoperite aparțineau unor bărbați adulți, patru dintre ei fiind tineri adulți, iar trei adulți în vârstă mijlocie. Cercetările indică faptul că mai mulți dintre acești bărbați prezentau leziuni antemortem, incluzând traumatisme cranio-cerebrale, fracturi ale coastelor și răni provocate de arme. De asemenea, s-a observat o nouă creștere osoasă pe interiorul cutiilor toracice, un semn frecvent în cazul infecțiilor sau leziunilor, sugerând că toți bărbații sufereau probabil de o infecție a tractului respirator inferior înainte de moarte.

Datând patru dintre schelete, cercetătorii au stabilit că acestea provin din a doua jumătate a secolului al III-lea, o cronologie care coincide cu singurul artefact găsit în puț: o monedă romană emisă în anul 251 d.Hr.

Având în vedere compoziția grupului de schelete — bărbați tineri și de vârstă mijlocie cu răni violente — cercetătorii au concluzionat că aceștia au fost probabil combatanți în Bătălia de la Mursa din anul 260 d.Hr., un conflict major din timpul „Crizei Secolului al Treilea” (235-284 d.Hr.), o perioadă de lupte intense pentru putere în cadrul Imperiului Roman.

Analiza ADN-ului bărbaților a arătat o „diversitate genetică ridicată”, un detaliu care se aliniază cu contextul istoric al epocii, în care armatele romane erau adesea compuse din trupe diverse. Această descoperire oferă o fereastră unică spre complexitatea și diversitatea armatei romane, dar și spre brutalitatea conflictelor din acele vremuri.