Creioane din Epoca de Piatră în Crimeea dezvăluie posibile desene simbolice ale Neanderthalilor

Cercetările, publicate recent în revista Science Advances, aduc un nou argument în dezbaterea despre capacitatea Neanderthalilor de a crea artă cu semnificații simbolice. Deși autorii studiului nu au găsit marcaje concrete realizate cu aceste instrumente, sugerează că, dacă Neanderthalii ar fi folosit ocrul pentru alte sarcini, cum ar fi tăbăcirea pieilor, nu ar fi avut nevoie de vârfuri ascuțite.

Descoperirea unui creion de ocru cu urme evidente de ascuțire repetată indică faptul că Neanderthalii din Crimeea foloseau uneori ocrul în scopuri sociale și culturale, cum ar fi realizarea de marcaje corporale. Francesco d’Errico, profesor de arheologie la Universitatea din Bergen, Norvegia și autorul principal al studiului, explică entuziasmul descoperirii: “Aceasta este cu adevărat ceva foarte special.”

Totuși, nu toți sunt de acord cu interpretările cercetătorilor. Criticii, inclusiv unii intervievați de Live Science, susțin că nu există dovezi directe că aceste creioane de ocru au fost utilizate pentru a crea artă culturală sau socială.

Această concluzie ar indica faptul că Neanderthalii posedau capacitatea intelectuală de a crea semnificații sociale și de a transforma corpurile lor în obiecte culturale, similar cu specia noastră, Homo sapiens, afirmă d’Errico.

Oamenii preistorici și rudele lor au experimentat cu pigmenți timp de sute de mii de ani. Până acum, aproape 40 de situri din Europa arată dovezi ale utilizării de pigmenți negri, roșii, galbeni sau albi de către Neanderthali, deși nu întotdeauna în scopuri sociale sau culturale.

De exemplu, Neanderthalii din Iberia foloseau pigmenti roșii și galbeni pentru a picta scoici acum aproximativ 50,000 de ani, sugerând o utilizare simbolică, în timp ce Neanderthalii din ceea ce este acum Olanda foloseau minerale negre acum 200,000 până la 250,000 de ani în urmă fără dovezi ale unui înțeles simbolic.

Cu toate acestea, dovezi clare ale utilizării ocrului de către Neanderthali în Europa de Est și Asia de Vest sunt mai puține, iar variațiile culturale găsite în aceste regiuni au primit mai puțină atenție, notează autorii în studiu.