Descoperirea unui dinozaur pitic cu brațe lungi schimbă teoriile despre miniaturizarea dinozaurilor

Dimensiunea redusă a unor dinozauri pare să fi precedat schimbarea dietei lor, conform descoperirilor recente. Alvarezsauridele, un grup de teropode de dimensiuni mici, au fost inițial considerate de paleontologi ca fiind păsări fără capacitatea de zbor, pentru ca mai târziu să fie recunoscute ca o linie de dinozauri neaviari care se hrăneau cu furnici. Mult timp, s-a crezut că alvarezsauridele au trecut printr-un proces rar de miniaturizare evolutivă, legat direct de dieta lor bazată pe insecte sociale precum furnicile și termitii. Era o ipoteză ordonată: s-au micșorat pentru a deveni mai eficienți în capturarea furnicilor.

Totuși, un fosil recent descoperit al unuia dintre cei mai mici alvarezsauride găsiți vreodată sugerează că evoluția dinozaurilor miniaturali nu a fost atât de ordonată și liniară pe cât credeam. Noua specie, numită Alnashetri cerropoliciensis, probabil că nu se hrănea deloc cu furnici. „Era un prădător activ care vâna insecte și mici mamifere”, afirmă Peter Makovicky, paleontolog la Universitatea din Minnesota.

Alvarezsauridele, găsite în principal în rocile cretacicului târziu din Asia și America de Sud, aveau membre anterioare scurte, terminate cu o gheară mare de degetul mare, adaptate pentru săpat. De asemenea, aveau dinți mici și adaptări senzoriale asemănătoare cu cele ale păsărilor nocturne moderne – tot ce era necesar pentru a lucra la movilele de termite. „Explicația dimensiunii lor corporale mici a fost legată de această specializare”, explică Makovicky.

Dinozaurul pe care el și colegii săi l-au descoperit, însă, nu arăta ca un specializat mâncător de furnici.

Fosila lui Alnashetri cerropoliciensis a fost dezgropată din Formația Candeleros la localitatea Cerro Policía din provincia Río Negro, Argentina, și se estimează că a trăit acum aproximativ 90 de milioane de ani. În prezent, este considerat cel mai complet și cel mai mic schelet de Alvarezsaurid găsit în America de Sud.

Deși îi lipsește partea superioară a craniului, părți din brațul drept, piciorul drept inferior și mare parte din coadă, scheletul păstrează multe dintre anatomia sa crucială. Țesutul osos arată că alvarezsauridul era un subadult, probabil apropiindu-se de maturitatea sexuală, după cum indică prezența a ceea ce pare a fi os medular, un țesut temporar asociat cu depunerea ouălor la păsările moderne. Deși era aproape complet crescut, se estimează că acest dinozaur cântărea doar 700 de grame.

Surpriza reală, totuși, a venit când cercetătorii au realizat că Alnashetri nu era un alvarezsauroid extrem de specializat, de etapă târzie. În schimb, deși trăia în Cretacicul Târziu, ocupa o poziție ramificată timpuriu printre membrii bazali, anteriori ai cladei.

Această combinație de dimensiuni mici și statut ramificat timpuriu sparge fundamental modelul nostru anterior despre cum au evoluat aceste animale. Dacă miniaturizarea alvarezsauroidelor era strict legată de stilul lor de viață ca insectivore cu brațe scurte, o specie cu ramificație timpurie ca Alnashetri ar fi trebuit să prezinte unele caracteristici de tranziție într-o marșă constantă, la nivelul întregii clade, către acel punct extrem. Dar nu arăta așa.

„Este un animal cu membre foarte lungi, deci probabil

Sursa: Ars Technica

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România