Când ne uităm la ambalajul unui aliment, suntem obișnuiți să căutăm calorii, grăsimi, proteine sau zahăr. Dar un studiu recent publicat în Nature Metabolism sugerează că aceste cifre nu spun întreaga poveste despre cum reacționează corpul nostru la ceea ce mâncăm. De fapt, felul în care este procesat un aliment poate avea un impact surprinzător asupra metabolismului și chiar asupra modului în care creierul nostru percepe mâncarea.
Cercetătorii de la Virginia Tech au testat această ipoteză într-un mod ingenios: au pregătit două tipuri de mese pentru participanți – unele ultraprocesate și altele minim procesate. Diferența? Toate mesele aveau exact aceleași valori nutriționale pe hârtie: același număr de calorii, aceleași cantități de carbohidrați, grăsimi, proteine, fibre și sare. Totul era echilibrat, ca într-un experiment de laborator bine pus la punct. Singurul lucru care le deosebea era gradul de procesare industrială.
Rezultatele au fost neașteptate: după ce au consumat masa ultraprocesată, participanții au avut un răspuns insulinic mai mare și au ars mai multă energie în perioada de după masă, comparativ cu atunci când au mâncat alimentele minim procesate. Corpul lor a folosit combustibilul într-un mod diferit, chiar dacă, teoretic, mesele erau identice din punct de vedere nutrițional. Interesant este că nivelul de glucoză din sânge a rămas similar, ceea ce sugerează că nu doar zahărul din mâncare contează, ci și cum este „ambalat” acesta în structura alimentului.
Cercetătorii cred că explicația stă în felul în care procesarea industrială modifică structura alimentelor: granulele de amidon devin mai ușor de digerat, fibrele se rup, iar nutrienții devin mai rapid accesibili organismului. Aceste transformări nu se văd pe eticheta nutrițională, dar pot influența profund reacțiile corpului nostru.
Studiul a mers și mai departe, analizând cum reacționează creierul la imaginile cu alimente ultraprocesate versus cele minim procesate, folosind imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI). S-a observat că anumite zone din creier, implicate în motivație și recompensă, răspundeau diferit în funcție de tipul de aliment, chiar dacă participanții nu au declarat că ar plăti mai mult pentru mâncarea ultraprocesată. Cu alte cuvinte, procesarea alimentelor poate influența subtil modul în care creierul nostru „vede” mâncarea, fără ca noi să fim pe deplin conștienți de acest lucru.
Acest studiu nu stabilește exact care aspect al procesării industriale provoacă aceste schimbări, dar ridică o întrebare esențială: cât de mult ne putem baza pe etichetele nutriționale atunci când alegem ce să mâncăm? Poate că, dincolo de calorii și macronutrienți, ar trebui să ne uităm și la cât de „naturală” este mâncarea din farfurie.
Într-o lume în care rafturile magazinelor sunt pline de produse ultraprocesate, aceste descoperiri ne invită să reflectăm la alegerile noastre alimentare și să nu subestimăm puterea modului în care este preparată mâncarea. Poate că următoarea dată când stăm în fața raftului, ar fi bine să ne întrebăm nu doar „ce conține?”, ci și „cum a fost făcut?”.
Sursa: Inside Precision Medicine
Leave a Reply