În lupta împotriva cancerului, cercetătorii caută mereu soluții inovatoare pentru pacienții ale căror tumori nu răspund la tratamentele clasice. O nouă terapie experimentală, bazată pe un anticorp bispecific, a oferit recent primele semne încurajatoare în cazul unor tipuri de cancer avansat care au rezistat inclusiv la imunoterapiile moderne.
Acest tratament, numit invikafusp alfa (cunoscut anterior ca STAR0602), a fost testat într-un studiu clinic internațional de fază I/II, denumit START-001. Scopul principal al studiului a fost să stabilească dacă terapia este sigură și care ar fi doza potrivită pentru pacienți. Totuși, cercetătorii au urmărit și dacă această abordare ar putea depăși rezistența unor tumori la tratamentele imune deja existente.
Spre deosebire de alte imunoterapii care “leagă” celulele imunitare direct de celulele canceroase, invikafusp alfa acționează într-un mod mai subtil: țintește anumite familii de receptori de pe celulele T (un tip de celule ale sistemului imunitar), și, în același timp, transmite un semnal de activare asemănător cu interleukina-2 (IL-2), o moleculă ce stimulează răspunsul imun. Ideea este ca doar anumite populații de celule T, prezente în număr mare în tumori, să fie activate, fără a declanșa o reacție imunitară generalizată, care ar putea fi periculoasă.
Rezultatele timpurii au arătat că, după administrarea tratamentului, aceste celule T vizate s-au înmulțit atât în sânge, cât și în țesutul tumoral. Majoritatea acestor celule păreau să fie de tip “memorie”, ceea ce sugerează că ar putea recunoaște și combate mai eficient celulele canceroase.
Desigur, simpla activare a acestor celule nu garantează automat distrugerea tumorii. Din cei 52 de pacienți cu tumori solide avansate incluși în analiză, majoritatea trecuseră deja prin mai multe tratamente, inclusiv imunoterapii care nu au dat rezultate. Totuși, în grupul celor care au primit doza optimă, patru pacienți au avut un răspuns obiectiv la tratament – adică tumorile lor au scăzut vizibil. Printre aceștia s-au numărat persoane cu cancer colorectal și cu cancer pulmonar, chiar și în cazuri considerate dificil de tratat până acum.
Este important de menționat că siguranța rămâne o preocupare majoră. Aproape nouă din zece pacienți au avut reacții de tip “sindrom de eliberare de citokine” (o reacție inflamatorie la tratament), de obicei ușoare sau moderate și reversibile. Au existat și câteva efecte adverse mai serioase, însă nu s-au raportat decese legate de tratament.
Un aspect încă neclar este legat de identificarea pacienților care ar putea beneficia cel mai mult de această terapie. Deși expansiunea celulelor T vizate a fost asociată cu răspunsuri tumorale, nu a existat o corelație clară între cât de mult s-au înmulțit aceste celule și șansele de succes la fiecare pacient.
Aceste rezultate reprezintă doar primul pas dintr-un drum lung, dar aduc o rază de speranță pentru cei care nu mai aveau opțiuni terapeutice. În următorii ani, vom afla dacă această strategie inovatoare va putea schimba cu adevărat regulile jocului în tratamentul cancerului rezistent.
Sursa: Inside Precision Medicine
Leave a Reply