Imaginați-vă că cineva suferă o lovitură la cap, ajunge de urgență la spital, i se face un tomograf (CT) și primește vestea liniștitoare: „Nu s-a văzut nimic grav.” Dar, în realitate, una din patru persoane cu astfel de traume are totuși leziuni ascunse, vizibile doar la investigații mai avansate, precum RMN-ul. Problema e că RMN-ul nu este mereu la îndemână, mai ales în situații de urgență. Ce-ar fi dacă o simplă analiză de sânge ar putea schimba totul?
Un studiu publicat recent în Journal of Neurosurgery propune tocmai acest lucru: un test de sânge care măsoară anumiți „martori” chimici eliberați de creier după o accidentare. Acești martori—două proteine numite GFAP (glial fibrillary acidic protein) și UCH-L1 (ubiquitin C-terminal hydrolase-L1)—sunt prezenți în sânge în cantități infime la oamenii sănătoși, dar cresc rapid după o leziune cerebrală.
În fiecare an, aproape 3 milioane de americani trec printr-o astfel de traumă. Deși multe cazuri par ușoare la prima vedere, urmările pot fi grave și de lungă durată, iar diagnosticul corect, la timp, face toată diferența. Problema este că tomografia computerizată, deși rapidă și accesibilă, nu vede întotdeauna toate leziunile, mai ales pe cele subtile sau care apar abia după câteva ore.
Echipa condusă de dr. Shawn Eagle, de la Universitatea din Pittsburgh, a vrut să afle dacă aceste două proteine din sânge pot ajuta medicii să depisteze leziunile ascunse, mai ales la cei care au un CT aparent normal. Rezultatele sunt promițătoare: nivelul de GFAP, măsurat în primele 24 de ore după accident, poate face diferența între un creier cu leziuni acute și unul fără urme de traumă. Această proteină, eliberată de celulele de susținere ale creierului (glia), atinge un vârf între 4 și 20 de ore după accident, apoi scade treptat. UCH-L1, eliberată de neuroni, s-a dovedit mai puțin utilă pentru acest scop.
Deja, în unele spitale, aceste teste de sânge ajută la decizia dacă o persoană cu traumatism cranian ușor are nevoie de tomografie sau nu. Dar noul studiu merge mai departe: sugerează că același test ar putea indica și cine are nevoie de investigații suplimentare sau de o supraveghere mai atentă, chiar dacă CT-ul nu arată nimic anormal.
Desigur, mai e nevoie de cercetări pentru ca această metodă să devină rutină. Însă perspectiva este fascinantă: cu o simplă analiză de sânge, medicii ar putea salva vieți și ar putea preveni complicații grave, oferind un diagnostic mai precis și mai rapid. Poate că, în viitorul apropiat, o banală recoltare de sânge va deveni cheia pentru descifrarea celor mai subtile răni ale creierului nostru.
Sursa: Inside Precision Medicine
Leave a Reply