Printre studiile menite a identifica măsuri eficiente de eliminare a deșeurilor radioactive din mediul înconjurător se numără și cel asupra algei Closterium moniliferum, prezentat de Minna Krejci, de la Universitatea Northwestern, săptămână trecută, la întâlnirea membrilor American Chemical Society din Anaheim, California.
Circa 15.000 tone de apă radioactivă ar putea fi în curând vărsate în Oceanul Pacific. Declarația a fost făcută de purtătorul de cuvânt al Tepco, societatea care administrează central de la Fukushima. Potrivit comunicatului Jiji Press, „nu există altă opțiune decât deversarea apei radioactive în ocean ca o măsură de siguranță”. Se pare că această acțiune ar permite să se facă loc în depozite pentru apă și mai radioactivă, adică acea apă care țâșnește din fisura produsă în containerul reactorului numărul 2 al centralei, sâmbăta trecută. O fisură pe care tehnicienii japonezi nu au reușit să o astupe.
În aceste condiții, nu-i de mirare că se inmulțesc studiile menite a identifica măsuri eficiente de eliminare a deșeurilor radioactive din mediul înconjurător. Unul dintre ele este și cel realizat de echipa de cercetători americani condusă de de Minna Krejci, de la Universitatea Northwestern. Ei au dovedit că alga Closterium moniliferum are o proprietate foarte interesantă: este capabilă să îndepărteze stronțiul (inclusiv izotopul radioactiv al acestuia, stronțiul 90, unul dintre reziduurile reactoarelor nucleare) din apă, depozitându-l în cristale, în interiorul unor structuri celulare speciale, numite vacuole.
Stronțiul are un timp de înjumătățire de 30 de ani și este capabil să se infiltreze în lapte, în oase, în măduva osoasă, sânge și alte țesuturi, unde radiația emisă poate avea acțiune cancerigenă. Acest element este foarte asemănător din punct de vedere al proprietăților și dimensiunilor cu calciul, făcând dificilă pe parcursul proceselor biologice separarea celor două elemente și sechestrarea unuia sau a altuia în mod selectiv. Și aici intră în joc C.moniliferum.
Potrivit cercetătorilor americani, alga adună în interiorul ei preponderent atomi dintr-un alt element chimic, bariul; cu toate acestea, stronțiul este cristalizat de această algă la fel de bine ca bariul. Ceea ce însă nu se întâmplă și în cazul calciului; acesta, deși prezent, este destul de diferit de bariu, și nu trezește interesul algei în chestiune.
Oamenii de știință nu au experimentat deocamdată și capacitatea acestor alge de a supraviețui în medii radioactive, dar chiar și dacă se va dovedi că nu reușesc să supraviețuiască foarte mult, nu va fi o problemă: vor trăi oricum suficient pentru a elimina parțial stronțiul, întrucât cristalele se „precipită” în celulă în circa 30 minute, maxim o oră. În plus, sunt alge foarte ușor de cultivat, putând fi cu ușurință înlocuite.
Sursa: Wired.it
