Detectarea materialelor explozibile este o preocupare febrilă a științei. În acest sens, chimiștii amestecă specii de plante care își schimbă culoarea atunci când intră în contact cu anumite molecule și, în mod sistematic, modifică diferiți senzori chimici ai diverselor organisme, totul pentru a eficientiza tehnicile de depistare a substanțelor periculoase.
Acum, o echipă de cercetare a Institutului Tehnologic Massachusetts (MIT) pare să fi atins apogeul, prin alăturarea unui nanotub din carbon de un senzor extras din veninul albinelor, amestec ce ar putea detecta chiar și o singură moleculă de material explozibil. Combinația este posibilă prin învelirea nanotuburilor din carbon cu peptide care se găsesc, de obicei, în veninul insectelor producătoare de miere.
Acești compuși proteici se cunosc de mai mult timp, dar demonstrarea potențialului lor în identificarea moleculele explozibile este o premieră. Aparent, peptidele sunt foarte abile în depistarea mirosului anumitor explozibili, iar combinate cu fluorescența naturală a nanotuburilor din carbon formează senzori cu adevărat potenți.
De fel, senzorii pe bază de nanotuburi carbonice determină o intensificare a fluorescenței acestora din urmă atunci când intră în contact cu moleculele lor țintă, indicând astfel un rezultat pozitiv al detecției. Noii senzori nitro-aromatici de la MIT funcționează un pic diferit, transformând lungimea de undă a fluorescenței nanotuburilor în loc să o fluctueze. Această modificare, observabilă cu ajutorul unui microscop în spectru infraroșu apropiat, este mai puțin susceptibilă de interferențe generate de lumina ambientală și sporește, deci, acuratețea senzorului.
Există, desigur, și limitări ale noii tehnologii. În momentul de față, ea nu poate detecta materialul explozibil de la distanță, o trăsătură dealtfel crucială în procesul de minimizare a pericolelor în apropierea diferitelor puncte de control. Mai mult, unii specialiști sunt îngrijorați că o sensibilitate moleculară a detectării substanțelor periculoase determina o suită de alarme false.
Totuși, dincolo de toate aceste neajunsuri, capacitatea de a identifica olfactiv o singură moleculă dintr-un material, oricare ar fi acesta, reprezintă cea mai înaltă performanță posibilă a unui senzor. Construit la scara potrivită și asociat unor mijloace de a aduce moleculele din aerul ambiental în preajma senzorului (oferindu-i astfel abilitatea de detecție la distanță), acesta ar putea deveni un nou instrument puternic în trusa cu unelte pentru siguranță a întregii omeniri.
Sursa foto: Waugsberg via Wikimedia
![Wikimedia](\"http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Stechende_Biene_12a.jpg\"){kind=link}