Liliecii vampiri sunt o specie aparte de lilieci, regurgitând sângele în gurile celorlalţi membri ai coloniei. Oamenii de ştiinţă au descoperit că aceştia deţin nervi faciali, detectori de căldură care le permit să îşi localizeze sursele de hrană.
Această specie de lilieci se numără printre puţinele animale care folosesc senzori infraroşii pentru descoperirea hranei – ce îi diferenţiază de celelalte specii deţinătoare de astfel de senzori, este modul de utilizare al lor.
Originar din America Centrală şi de Sud, Liliacul Vampir comun, Desmodus rotundus, are nevoie de o înghiţitură de sânge în fiecare noapte pentru a supravieţui.
Cercetătorii cred că liliecii îşi detectează sursa de hrană ascultând respiraţia viitoarei lor victime. După localizarea victimei, aceştia se târăsc lângă ea, năpustindu-se apoi asupra sa. O dată ajunşi deasupra prăzii, îşi folosesc nervii sensibili la căldură situaţi în buza superioară putând detecta sângele la o adâncime de până la 20 de cm sub piele.
Noua descoperire indică faptul că această capacitate se datorează proteinei TRPV1, care, în mod normal ajută animalele să simtă temperaturi considerate periculoase, care depăşesc 43 grade Celsius – în cazul liliecilor, unele dintre moleculele TRPV1 au suferit mutaţii, astfel că sunt capabile să detecteze şi temperaturi mai mici, respectiv cele de aproximativ 30 de grade C.
![\"(w540)](\"http://www.stiintasitehnica.com/media/image/201108/w540/220px_desmodus_rotundus_feeding_02774700.jpg\")
Desmodus rotundus este una dintre cele trei specii de liliac vampir, alături de Diphylla ecaudata şi de Diaemus youngi, toate fiind localizate în America Centrală şi de Sud. Se hrănesc în principal cu sângele animalelor domestice, iar stomacul si dentiţia acestor vampiri sunt adaptate acestui mod de a se hrăni; incisivii şi caninii le permit să facă o gaură mică în pielea victimei, prin care să poată suge sângele. Din saliva liliecilor vampiri a fost dezvoltat un medicament anti-coagulant, foarte folositor celor care suferă de infarcturi.
