În câteva decenii se pare că furtunile solare ar putea deveni mai periculoase, cel puţin pentru avioane şi navete spaţiale, potrivit cercetătorilor britanici de la Universitatea Reading. Cercetarea prezice că odată cu intrarea Soarelui într-o eră de activitate mai scăzută, radiaţii mai primejdioase vor afecta Pământul.
Potrivit echipei de cercetători, Soarele se află în prezent la apogeul activităţii sale, fază începută în anii 20 şi continuată în era spaţială, până în prezent.
Mike Lockwood, profesor de fizică spaţială la Universitatea Reading declară că „toate dovezile indică faptul că Soarele va ieşi curând din faza de maximă activitate, în care vârfurile ciclurilor de 11 ani de pete solare sunt mai mari, iar numărul mediu de explozii solare este mai mare…pe de altă parte, într-o perioadă de activitate minimă, cum a fost în perioada 1650-1700, numită Maunder Minimum, pentru câteva decenii nu există aproape deloc pete solare.”
Studiul arată că cele mai multe radiaţii solare ajung pe Terra în perioadele de activitate solară medie. Acestea sunt o problemă în special pentru tehnologiile de aviaţie şi comunicaţii – nu se ştie cu precizie cât vor fi acestea de afectate, ele neexistând la ultima încheiere de maxim solar.
![\"(w540)](\"http://www.stiintasitehnica.com/media/image/201108/w540/pete_solare_95176800.jpg\")
Cercetarea se bazează pe probe extrase din miezuri de gheaţă şi trunchiuri de copac, vechi de 10.000 de ani. Echipa de cercetători a măsurat nivelurile de nitraţi şi izotopi cosmogenici intraţi în atmosferă şi depozitaţi în gheaţă şi material organic. Potrivit profesorului Lockwood, concentraţia de nitraţi din gheaţă indică existenţa unui eveniment solar dintr-o perioadă de activitate solară medie. Bazându-ne pe datele obţinute, declară el în continuare, putem afirma că în următoarele decade ne aşteaptă condiţii solare de acest gen. Trebuie doar să vedem cât de gravă va fi situaţia şi cât va dura.
Cele mai distrugătoare radiaţii provin din particulele solare energetice, provenind din ejecţiile coroanei solare ori din furtunile solare de pe suprafaţa Soarelui.
Faptele par să indice că, deşi furtunile solare se împuţinează odată cu ieşirea astrului din maximul său, ele devin mai puternice şi mai rapide. Totodată, declinul activităţii solare permite mai multor radiaţii din alte părţi ale Galaxiei să penetreze Sistemul Solar.
![\"(w540)](\"http://www.stiintasitehnica.com/media/image/201108/w540/solar_strom_06348600.jpg\")
Într-un alt studiu, al Universităţii Stanford din California, cercetătorii susţin că au dezvoltat o tehnică de avertizare a formării de pete solare, înainte ca acestea să devină vizibile pe suprafaţa Soarelui. Petele solare sunt zone de activitate magnetică ridicată în care se formează furtunile solare.
Tehnica de avertizare, numită helioseismologie, se bazează pe analiza vibraţiilor de pe suprafaţa solară. Cercetătorii au descoperit că semnalele acustice care cauzează vibraţiile se mişcă mai rapid în regiunile în care se formează petele solare, la mare adâncime. Petele solare apar la suprafaţă după una-două zile de la detectarea diferenţelor de vibraţie.
