Un costum confecționat dintr-un soi de piele artificială acoperită cu păr le-ar putea permite înotătorilor să-și amplifice simțitor eficiența deplasării prin apă, sunt de părere Ryuta Okazaki și colegii de la Universitatea de Electro-Comunicații (UEC), din Tokio, care au creat un material ce imită capacitatea foliculilor părului uman de a spori abilitatea detectării senzațiilor tactile.
Făcând posibilă alunecarea sporită a apei pe suprafața corpului omenesc, un individ s-ar putea confrunta cu un minimum de forțe turbulente de natură să îl încetinească prin mediul acvatic, sunt de părere cercetătorii japonezi.
Pielea umană este acoperită, în general, de fire de păr scurte, eventual ondulate, care cresc din pori numiți foliculi. Receptorii aflați adânc în fiecare astfel de „săculeț” declanșează semnale nervoase atunci când firele de păr se mișcă – de exemplu la contactul cu vântul sau cu apa, ori atunci când pielea este atinsă.
Cercetătorii UEC au încercat să amplifice acest proces creând o piele artificială care folosește fire de păr mult mai lungi pentru a produce asupra pielii un efect mult mai puternic decât o poate face părul pe care nu l-a oferit natura.
Astfel, ei au implantat un „tufăriș” din circa 100 de fibre optice, fiecare lung de circa nouă centimetri, într-un petec de cauciuc din siliciu transparent, măsurând 15 pe 6 centimetri. Fiecare fibră se poate mișca în orice direcție și trece prin siliciu pentru a atinge pielea umană reală de dedesubt.
Felul în care fibrele pătrund câțiva milimetri prin siliciu înainte să atingă pielea îi face să se comporte asemenea unor mici mânere, sau sisteme de pârghii, ce creează un efert de forfecare mult mai mare decât este posibil cu părul obișnuit.
Pielea cu pricina a fost testată prin atașarea ei pe brațele a 14 voluntari. Atunci când aceștia și-au scufundat membrele superioare respective în apă curgătoare, au mărturisit „o mai mare claritate a perceperii suprafeței apei”, s-a spus în cadrul unei confirințe despre haptică susținută în iunie la Istanbul, în Turcia.
Acum, echipa niponă plănuiește să încerce și cu petice mai mari. Dar, chiar dacă dispozitivul lor nu va ajunge să îi ajute pe înotători, Steve Haake, cercetător sportiv în cadrul Universității Sheffield Hallam, din Marea Britanie, prezice un rol novator pentru el: înotul digital. „Suspectez că principala sa aplicație ar putea fi în realitatea virtuală”, susține omul de știință.
