Cuiburile furnicilor se numără printre cele mai remarcabile structuri naturale. Arhitectura și uneori chiar dimensiunile lor sunt rivalizate doar de clădirile oamenilor, dar în cazul insectelor nu există arhitecți, sau schițe. În schimb, acestea își construiesc cuiburile colectiv, prin autoorganizare, prin interacțiuni locale între indivizi și prin mișcare. Totuși, cum decid furnicile ce anume și unde să construiască?
Pentru a lămuri această chestiune, geologul dr. Nicholas Minter, arheologul dr. Kate Robson Brown și biologul prof. Nigel Franks au folosit tomografia computerizată de înaltă rezoluție pentru a obține imagini tridimensionale complete ale câtorva cuiburi de furnici.
Anterior, cercetătorii au folosit mulaje din ghips pentru a investiga interioarele cuiburilor, dar astfel de metode sunt nu doar invazive, ci chiar distructive. Cu ajutorul imagisticii computerizate, studiul actual a evitat orice formă de alterare și le-a și permis specialiștilor să exploreze repetat același cuib, fiindu-le astfel la îndemână să observe cuiburi individuale chiar în timp ce erau excavate de furnici.
Imaginile de înaltă rezoluție rezultate în urma studiului aplicat, cumva, în sistem cvatridimensional asupra dezvoltării cuiburilor de furnici – o premieră – le-a permit cercetătorilor să analizeze la detalii mult sporite regulele după care este excavat un cuib, precum și efectul structurii sedimentare asupra arhitecturii cuibului.
Potrivit dr. Robson Brown, rezultatele obținute indică faptul că excavarea este controlată de densitatea de furnici și, de asemenea, este influențată de structura sedimentelor prin care acestea sapă. Prin urmare, arhitectura cuiburilor de furnici este influențată atât de factori sociali, cât și de mediu. Mai pe larg, descoperirile acestei colaborări interdisciplinare de excepție, au fost publicate în „Journal of the Royal Society Interface”.
Sursa
