Cele două tehnologii sunt, fiecare, pe val în acest moment, iar acum o combinație între imprimarea 3D și realitatea augmentată îi poate ajuta pe cercetători să configureze medicamente mai eficiente împotriva virusurilor.
În cadrul Laboratorului de Grafică Moleculară al lui Arthur Olsen, de la Institutul de Cercetare Scripps, din La Jolla, California, mai multe echipe de cercetare creează modele din plastic ale structurilor moleculare ale virusurilor biologice – inclusiv HIV – și încearcă să stabilească ce tipuri de proteine și de molecule pot adera la acestea, pentru a proba care dintre ele au potențialul să inhibe sau chiar să neutralizeze microorganismele dăunătoare.
Așa cum Olsen demonstrează în videoclipul de mai jos, imprimarea 3D le permite cercetătorilor să construiască modele din plastic precise ale segmentelor de virusuri și ale moleculelor posibilelor medicamente ce le-ar putea combate. Prin întrebuințarea magneților, acestea se și pot asambla aproape singure unele cu celelalte.
Însă, pentru a calcula care medicament este susceptibil să se conecteze cu o regiune de receptare a unui virus consumând minimum de energie, realitatea augmentată intră în scenă: printr-o mică videocameră web, un program special analizează modelul de virus și îl reproduce ca model computerizat identic, astfel încât cerceătorul să-l poată observa pe ecranul computerului.
Apoi, programul oferă indicații și sugestii pentru cele mai bune sensuri de atașare ale moleculei medicamentose, permițându-le specialiștilor să își dea seama care este probabil să fie cea mai eficientă din punct de vedere energetic moleculă și abordare de atac. Acest lucru poate contribui la realizarea unor medicamente mai specializate și deci mai eficiente.
