Folosindu-se de efectele mecanicii cuantice, cercetătorii au reuşit să creeze lumină din spaţiu gol. Oamenii de ştiinţă, printre care profesorul Tim Duty, de la University of New South Wales din Sidney, s-au folosit de efectul numit „Casimir” pentru a „convinge” o oglindă să producă lumină proprie, în loc să o reflecte pe cea înconjurătoare.
Studiul, publicat în revista Nature, se întemeiază pe fluctuaţiile cuantice, în care perechile de particule virtuale sar în şi din spaţiul vid.
Profesorul Duty şi colegii săi au reuşit să disperseze jumătate din perechile de particule virtuale înainte ca ele să dispară, forţându-le astfel să devină reale. Duty susţine că „aici intervine efectul Casimir, ce le permite oamenilor de ştiinţă să genereze particule fotonice virtuale. Efectul Casimir – prezis de fizicianul olandez Hendrik Casimir în 1946 şi verificat experimental pentru prima oară în 1958, de către Marcus Spaarnay – este un efect al mecanicii cuantice potrivit căruia, dacă se așează o pereche de plăci metalice paralele, foarte aproape una de cealaltă, în spațiu vid, prin care se deplasează felurite radiații cu diferite lungimi de undă, efectul lor este o ușoară reducere a lungimilor de undă care se potrivesc între plăci, față de numărul lungimilor de undă din afară. Rezultă că densitatea de energie a fluctuațiilor stării fundamentale dintre plăci, deși tot infinită, este mai mică cu o cantitate finită decât densitatea de energie din afara lor. Această diferență dintre densitățile de energie dă naștere unei forțe care împinge cele două plăci una spre alta, forță observată experimental.
![\"(w540)](\"http://www.stiintasitehnica.com/media/image/201111/w540/efectul_casimir_17083300.png\")
Pentru a se obţine acest efect, era necesar ca oglinda să aibă o viteză apropiată de cea a luminii, mai precis de 300.000 km pe secundă în vid. Profesorul Duty explică: „practic, acest lucru este imposibil de realizat, fiind necesară puterea unei centrale nucleare pentru a accelera o oglindă la asemenea viteze…astfel că, am folosit un microcircuit numit SQUID (dispozitiv superconductor de interferenţă cuantică). Acesta este o oglindă electronică ajustabilă pentru microunde fotonice virtuale, care face posibilă evadarea lor în lumea reală, înainte de a dispărea din nou”.
Apoi, echipa de cercetători a observat că „oglinda” a început să radieze proprii fotoni în microunde ei asemănând fenomenul cu „deschiderea unei cutii negre din care iese brusc o rază de lumină”.
